7Est prezintă în ediția de astăzi cum în spatele uneia dintre cele mai mari găuri negre din istoria recentă a economiei ieșene se află grupuri de firme și persoane cu legături periculoase. O societate ieșeană a lăsat în urmă datorii de peste 14 milioane de euro, către stat și parteneri, iar ițele acestei afaceri duc până la persoane grele din industria de armament a Israelului. Personajele care se află în spatele acestei suveici au plimbat banii prin mai multe off-shoruri, iar Fiscul ieșean, dar și partenerii de afaceri au zero la sută șanse să mai vadă vreun ban.
În anul 2015, firma ieșeană Bridgeconstruct SRL anunță datorii la furnizori de peste 60 de milioane de lei și pierderi de 55 de milioane de lei, respectiv 12 milioane de euro, și intră în procedura insolvenței. Culmea, deși datoriile către furnizori au fost la același nivel în ultimii ani fiscali, firma fusese profitabilă. Necunoscută pentru mulți, firma se ocupa cu producerea energiei electrice intr-un parc eolian în comuna Cudalbi, județul Galați dezvoltat printr-o finanțare obținută de la Unicredit Leasing Corporation. Deși la prima vedere pare un caz clasic de faliment, ițele care se țes în spatele acestui caz sunt impresionante.
Vin investitorii
În 2010, se anunța cu mare fast vânzarea companiei Bridgeconstruct SRL, deținută de Barbu Cristian, ”om de afaceri român sabilit la Londra”, către fondul de investitii Abraxus Investment PLC Cipru. În același timp, Abraxus deținea 100% din capitalul companiei Energy Rose SEE SRL București. Anul următor, în luna noiembrie, Abraxus vinde către un alt offshore din Cipru, Energy Rose LTD, 5% din acțiunile deținute la Energy Rose SEE București. În același timp, Abraxus vinde toate părțile sociale deținute la Bridgeconstruct SRL Iași către un nou offshore din Cipru, Abrale LTD. De aici încep toate încrengăturile. Atât Energy Rose cât și Abrale au același sediu în Cipru: Nicosia, Greg Towers, o cladire de birouri din centrul orașului, și sunt reprezentate de aceeași persoană: israelianul Asher Smulevitz. În același timp, israelianul era implicat și în firma SC Intertrans Karla SRL, inițial aflată cu sediul în București și ulterior mutată cu sediul în Buzău, printr-un alt offshore, Canavele LTD, care are același sediu cu primele două companii cipriote.
Unicredit cu țeapa, evreul cu banii
Toate aceste trei firme au acționat la unison după aceeași schemă: au depus proiecte pentru dezvoltarea de parcuri eoliene în diverse localități din județele Brăila, Tulcea, Galați și Constanța, au obținut aprobările necesare pentru construirea parcurilor respective și au lucrat toate cu același finanțator: Unicredit Leasing Corporation. Iar ca totul să fie perfect, două dintre companii au intrat în insolvență și și-au lăsat finanțatorul cu buza umflată. Cum a fost posibil ca Unicredit să finanțeze la foc automat aceste proiecte cu peste 10 milioane de euro și să ia țeapă în cel mai pur stil românesc? Înainte de intrarea în insolvență, Bridgeconstruct SRL primește două rambursări de TVA de la ANAF în cuantum de 1,4 milioane de lei. După admiterea cererilor de intrare în insolvență, Asher Smulevitz a început un război de gherilă în instanță introducând mai multe contestații cu privire la deciziile lichidatorului sau a adunării creditorilor celor două companii. Sarabanda de contestații depuse atât la Tribunalul Iași, unde se judecă insolvența Bridgeconstruct SRL, cât și la Tribunalul Buzău, unde se află dosarul de insolvență a Intertrans Karla, sunt făcute atât în nume personal cât și în numele celeilalte companii, respectiv Energy Rose și au fost făcute cu scopul de a tărăgăna procesele.
Energy Rose, mireasa virgină
În schimb, parcurile eoliene dezvoltate pe banii celor de la Unicredit sunt administrate de Energy Rose, banii intrând în buzunarul omul de afaceri israelian. Energy Rose a rămas firma curată pe care israelianul derulează afacerile și încasează banii fără ca vreunul dintre cei țepuiți să poată face ceva. Totul pare premeditat încă de la începutul afacerii deoarece așa zișii investitori evrei au fost consiliați cum pot să evite probelemele ulterioare în cazul țepelor. Statul român sau creditorii nu poat recupera nimic de la firme fantomă gen offshore care nu au pe numele lor nici măcar un pix, iar persoanele fizice care s-au ocupat nu au avut nicio responsabilitate în decizii. Ba mai mult, cum veți vedea în continuare, administratorul băgat la înaintare de evrei este un cetățean elvețian în vârstă de 80 de ani. Un fel de schemă ”boschetarul„ dar cu cetățeni străni pe post de săgeată.
În orice combinație există și români…
Deși aparent afacerea pusă la cale este una 100% evreiască, firele duc și către investitorii autohtoni. Afacerea Bridgeconstruct,cel puțin din datele oficiale, a fost pusă inițial la cale de un cetățean român care se declara ”stabilit la Londra”: Cristian Barbu. Vânzarea Bridgeconstruct părea să fie de fapt un ”exit” al unui afacerist român pentru o sumă frumușică de bani. În realitate, Cristian Barbu a rămas permanent în acest bussines fiind partener al israelianului Asher Smulevitz. În datele oficiale de la registrul comerțului, unul dintre administratorii Bridgeconstruct este Michael Andre Barth, cetățean elvețian în vârstă de 80 de ani. Aceeași persoană apare în schimb și administrator într-o altă companie ieșeană care se ocupă cu producția și comercializarea energiei electrice, Blue Power SRL. Pe lângă același administrator, firma are același sediu ca și firmele lui Asher, iar evidența contabilă este ținută de același consultant: Fiscontexpert Consult SRL. Acționarii firmei Blue Power sunt Cristian Barbu și Grand Canale Services LTD Cipru, un offshore cu același sediu ca și precedentele reprezentată de același Asher Shmulevitz.
Rețeaua lui Barbu în levitație
La începutul anilor 2010, deși originar din Vaslui, Cristian Barbu se legitima și se prezenta cu documente de identitate emise de autoritățile din Regatul Unit. Ulterior, Barbu a prezentat autorităților române documente de identitate românești și a comunicat ca și contact o adresă de domiciliu din București. Cristian Barbu apare implicat în mai multe companii care se ocupă cu producția de energie electrică, dar și cu extracția cărbunelui superior sau a pretrolului brut. Barbu, impreună cu soția sa Violeta și/sau alte persoane fizice apar acționari în 6 societăți comerciale, toate cu sediul în Iași. Petroleum Corp a fost înființată în 2011, iar Shining Power în 2012. Ambele îi au ca acționari pe Violeta și Cristian Barbu și ambele își au sediul într-o clădire de birouri din complexul Palas. Prima dintre companii se ocupă cu extracția petrolului, iar cea de a doua cu extracția cărbunelui. Asta doar la nivel declarativ, deoarece cifrele de afaceri ale celor două companii sunt ridicole. Alte patru companii, Today Power, Efficient Power, Blue Power și Blue Resources, toate având ca obiect de activitate producerea energiei electrice, stau parcă în levitație și așteaptă semnul de atac.
Partenerul cu armament miroase a Mossad
Unul dintre partenerii de afaceri din România a lui Asher Shumelevitz, este Milo Shlomo, un israelian devenit și el om investitor în afaceri cu energie eoliană în zona Dobrogea. Potrivit www.ziaruldeinvestigatii.ro, Milo Shlomo a incercat dezvoltarea unui proiect de producere a energiei eoline in comuna Dobromir, județul Constanța. Potrivit aceluiași site, firma acestuia, Petrolarm SRL București, și-a transformat peste noapte obiectul de activitate din baruri și restaurante în producere de energie eoliană și a încheiat mai multe contracte de închiriere terenuri cu sătenii din comuna Dobromir pe o perioadă de 30 de ani promițându-le sume fabuloase de bani. Milo Shlomo, înainte de a deveni investitor în România, a făcut parte din conducerea unor mai multe firme israeline din diverse domenii. Însă compania care atrage atenția asupra lui Milo Shlomo și mai ales a ceea ce reprezintă el în realitate este Israel Military Industries LTD. Această companie se ocupă cu producerea de armament și tehnologie militară fiind furnizor pentru armata Israelului și armata Statelor Unite. Milo Shlomo a plecat din conducerea compeniei după mai multe scandaluri publice relatate de cotidianul Haaretz, printre care și o presusupă vânzare de armament către zonele de conflict din lumea arabă. Fără a exista informații oficiale despre apartenența lui Milo Shlomo la vreun serviciu de informații, este bine știut faptul că într-o țară precum Israelul, unde conflictele armate sunt la ordinea zilei, este imposibil ca o persoană neimplicată într-un serviciu de informații să se afle la conducerea unei firme care produce și comercializează armament.
