Să fie vreo câteva zile de când pe canalele mediatice și de socializare s-a stârnit o isterie groaznică. Oripilare, indignare, șucăr maxim. Motivul? Doi jandarmi au încercat să amendeze o trupă de actori care a jucat o piesă de teatru în aer liber în Piața Unirii. Culmea, piesa de teatru se referea tocmai la un jandarm care amenda o batrână protestară. Fără a se dezbate fondul problemei, corul de isterici a împânzit internetul. Cenzură! Criminalii cenzurează actul de cultură! Iar ca tacâmul să fie complet s-a acreditat și ideea că cei doi oameni în uniformă s-au simțit lezați de textul piesei care ar fi ironizat calitatea intelectuală a jandarmilor. Tot un soi de banc, dar nu cu polițiști ci cu jandarmi.
Nu vreau să mă inscriu în corul istericilor și să-i injur sau să-i acuz pe cei doi omuleți. Ba din contră, vreau să le dau dreptate și să mă duc la fondul problemei pe care nimeni nu l-a dezbătut. Piesa de teatru jucată de actorii timișoreni are și pasaje care-ți zgârie timpanul. Nu că astfel de sintagme nu am auzi zilnic rostite în gura mare de toți neciopliții pe stradă. Dar în cazul nostru vorbim de un act de cultură, care presupune că trebuie să educe publicul. Nu cred că doar simpla invocare a unui act cultural îți dă dreptul să vorbești ca la ușa cortului. Pe de altă parte, indiferent de modul cum au fost scrise piesa sau scenariul, la punerea în scenă anumite pasaje pot fi trecute și modelate după bunul plac de către regizori și mai ales adaptate la condițiile în care se va juca spectacolul. Când vorbim de o piesă care se joacă intr-un spațiu închis, auditoriul poate fi prevenit asupra conținutului piesei și mai mult, vârsta spectatorilor care are dreptul de a asculta piese cu un conținut licențios poate fi controlată. Când vorbim de un spațiu public dechis este obligația celor care orchestrează acel act cultural cu strigături să se asigure, fie prin filtrarea spectatorilor, fie prin autocenzură, că acele vorbe licențioase nu ajung la urechile minorilor. Aș vrea să-i intreb pe toți aceștia care au ignorat acest aspect al cauzei un singur lucru: le-ar place să fie spectatori, tot în Piața Unirii, împreună cu copiii lor minori la un act cultural de genul filmelor ”Basic Instinct” sau ”50 de umbre a lui Gray”. Ce dacă actorii umblă mai mult dezbrăcați intr-o împerechere continuă și din când în când mai sunt și sadomasochiști? E totuși un act de cultură!
În contrapartidă, putem vorbi de cenzura unui act cultural în cazul lui Benoit Vitse, fostul director al Ateneului Tatarasi, care a fost destituit din fruntea institutiei din cauza unei piese care s-a jucat intr-un spațiu inchis, care era destinată exclusiv auditoriului adult și în care o tânărăr jună a umblat dezbrăcată pe scenă. Diferența dintre cele două momente, cel din Piața Unirii și cel de la Ateneul Tătărași, este că Vitse și-a anunțat auditoriul despre conținutul destinat adulților, iar accesul în sală s-a facut în cunoștință de cauză.
PS: Admit totuși că cei doi jandarmi au greșit sub un singur aspect: nu aveau ce căuta în biroul directorului Teatrului Luceafărul care mi se pare un exces de zel. Dacă aveau de aplicat vreo sancțiune trebuiau să o facă pe loc persoanelor care au comis acea faptă și punct. Ceea ce mă intrigă este cum și-a permis șeful Jandarmeriei, colonelul Mircea Tulică, să intervină la cei doi jandarmi și să le interzică sancționarea actorilor. E ca și cum șeful Poliției Rutiere ar fi sunat să întervină la agentul de circulație să nu sancționeze un anumit șofer.
