Îl pune cel ce fuge de tămâie pe un nene conselier de la cejeu, cocoșabil om de biznis cu mașini galbene, ca ar vrea să se aburce între parlamenţi, că deh, e mai cald, banu vine, timpu trece …după cum știm de la alţi. Găsește partid, găsește om, dă-i o negociere din picioare, pe o sumă numai bună de luat ceva strașnic de ţinut. Omu den partid, care după ce-o văzut cum e cu interesu naţional a lui Oprea, o găsit merele mai bune, o bătut palma, adică el se dă lovit și-i lasă locu primului. Când colo la București, comandantul o zis că nu-i bun așa și că are înlocuitor mai vrednic, dacă mnealui zice pas. Acuma după întoarcere, o început deranju. Nenea aspirantu vrea banu înapoi, omu de la partid i-ar da, dar nu-i mai are. Însă sunt speranţe pentru că odată ce-o mușcat unu, sigur se mai trezește un altu care visează post de senator ca la gostat, cu banu jos și plata ca la dame.
Ionică Dinţi de Fier