– despre cum ajunge mafia personaj pozitiv –
Dacă v-aţi făcut provizii şi aşteptaţi un război pe Prut, fiindcă în Basarabia vine Rusia la putere, prin intermediul lui Igor Dodon, am o veste pentru dumneavoastră. De fapt două : 1. Proviziile sînt utile şi în vreme de pace. 2. Dodon e o matrioşkă oleacă diferită de imaginea halou-win-ică pe care o flutură turme de ziarişti, analişti şi politicieni. Adică : nu Rusia o să cîştige, probabil, alegerile de duminică, ci ” il capo di tutti capi „ al mafiei de stat basarabene, pe nume Vladimir Plahotniuc. Sau Vladimir Ulinici, după actele de cetăţean romîn.
După ce o să faceţi ochii oleacă mai mici, vă explic. Plahotniuc e omul cu o avere de două-trei miliarde de euro, proveniţi din afacerile pe care i le-a ” subtilizat ” ex-preşedintelui Voronin, după ce fusese doar administratorul lor. Tot el a fost şi omul-cheie al căderii regimului comunist, în 2009. Fiindcă aşa ajungea, din administrator, proprietar de miliarde. Şi arăta Vestului că e util & eficient, în situaţii complicate .
Acum, Plahotniuc e stăpînul de facto al Republicii Moldova şi capul mafiei oficiale, cum îl consideră sute de mii de basarabeni.” Vor v zakone „, ” hoţ în lege „, cum se spune în termeni ruseşti. Dar şi omul cu care, recent, n-a avut probleme să facă poze, tot oficiale, la Washington, un personaj influent prin mahalaua noastră : Victoria Nuland, jupîneasa care se ocupă, în diplomaţia americană, de calici de-alde noi. Traduc, pentru cititorii din Broscoşeşti, Şoldăneşti & fanii lui Dan Dungaciu : jandarmul mondial l-a binecuvîntat, implicit, pe şeful mafiei de stat basarabene. Fiindcă don Plahone asigură, deocamdată, ceva util pentru SUA – stabilitate neutră şi amicală.
Dacă aţi făcut iar ochii mari, keep calm : există demult informaţii publice şi plauzibile despre colaborarea dintre SUA şi mafia italiană, la debarcarea din Sicilia, în 1943, cu Lucky Luciano ca personaj principal. Chiar dacă asta ar fi un mit, pozele cu Nuland şi Plahotniuc sînt reale. La fel cum e şi pragmatismul politicii externe americane . Tot reală e şi campania foarte slabă a candidatei pro-occidentale, Maia Sandu. Nu se vede nicăieri mîna vreunor consultanţi profesionişti din Vest, trimişi s-o ajute pe fosta consilieră a directorului executiv al Băncii Mondiale. Doar amatorism, dezorganizare, gafe. Şi intenţii bune, desigur.
Informaţii credibile despre relaţia subterană dintre Dodon şi Plahotniuc au apărut mereu în presa basarabeană. Pentru cine a avut ochi şi cap. Pentru restul a apărut, zilele trecute, încă una : cea mai influentă televiziune de la Chişinău, deţinută de oligarh, a difuzat o ştire dubioasă cu sirieni care o susţin pe Maia Sandu. În contextul unor intense zvonuri ” negre ” pe tema asta. Şi al susţinerii oficiale anunţate de Plahotniuc pentru candidata pro-occidentală. Traduc : oficial, don Plahone susţine omul Vestului, iar neoficial îl ajută pe omul lui, costumat în om al Moscovei. De ce nu se agită prea tare Rusia, în toată povestea asta ? Fiindcă a pus deja mîna, economic & politic, pe o mare parte din Basarabia, iar de cîţiva ani tot momeşte Bucureştiul cu nada re-unirii . Dar fără Transnistria, pe care o vrea deoparte, sub control rusesc, ca bază militară în coasta Ucrainei, pe linia Tiraspol-Crimeea .
De asta nici nu v-am mai obosit cu prezentări lungi ale candidaţilor din finală şi cu analize stufoase, pline de profunzime iulian-chifoasă. E simplu : Maia Sandu e premianta trimisă de directorul şcolii la crîşma din sat, ca să facă propagandă anti-alcoolică cu beţivanii veterani; Igor Dodon e contabilul de la kolhoz, care suflă în goarna sovietică, dar e mînă în mînă cu noul stăpîn capitalist al satului. Plus – la pachet – popa, poliţaiul şi crîşmarul. Capisci ? Da, premianta Maia pare doar un personaj de sacrificiu, o Scufiţă Roz pe care americanii i-au oferit-o, ca decor, lupului miliardar din pădurea basarabeană. Iar dacă fata o să scape nu prea jumulită, dar călită de tăvăleala din campanie, unchiul Sam va avea un aliat mai antrenat şi mai util , în mecanismul de control al jupînului Plahotniuc.
Daaa, nu-i dreptate pe lumea asta. Binele nu învinge mereu, cum ne învaţă legendele civice. Desigur, duminică e posibilă o minune, adică o victorie a premiantei mărunţele, cu aplomb de găinuşă americană ( asta e de bine, keep calm ) . La fel cum nu e exclusă nici o reîntoarcere pe Pămînt a unui rabin din Nazaret, plecat acum vreo două mii de ani. Nu vă încruntaţi, şi eu aş vrea să cîştige Maia Sandu. Doar că, după vreo 25 de ani de presă şi consultanţă politică, am înţeles un principiu elementar : minunile care durează mai mult de trei zile au în spate, de obicei, un mecanism foarte bine pus la punct.
Asta ar fi bine să înţeleagă mai toţi salvatorii omenirii, care cred că bunele intenţii sînt suficiente. Desigur, nu bag mina în foc că americanii au garanţii infailibile vizavi de don Plahone de Chişinău. Dar presupun că omului îi place mai mult la Monte Carlo decît în Crimeea. E doar o presupunere, o să v-o confirm cînd ajung miliardar.
Pînă atunci, aveţi grjă la provizii şi la poveştile horror cu matrioşti . După cum ne învăţa serialul ” Twin Peaks „, unele lucruri nu sînt ce par a fi.
Lucian Postu
