În jurul fiecărui partid roiesc tot felul de creaturi, mai mult sau mai puțin vertebrate, pentru care, alegerile reprezintă perioada lor de glorie.Aceste creaturi sunt asemeni efemeridelor, niște insecte cu corp subțire și moale, din ordinul Ephemeroptere, care trăiesc doar două-trei zile în stare de adult. Cu alte cuvinte, din momentul în care le cresc aripi, aceste insecte au o viață foarte scurtă. Până atunci, efemeridele trăiesc în stare larvară și au un aparat bucal monstruos, supradimensionat, cu care mestecă tot ce prind în cale. Cred că ați recunoscut deja tiparul, foarte răspândit și la unele specimene Homo sapiens sapiens. Peste tot în jurul nostru foiesc asemenea larve omnivore al căror unic scop în viață este să dea din fălci, la propriu sau la figurat. Cei mai mulți dintre ei sunt așaziși oameni de afaceri și cel puțin teoretic, ar trebui respectați pentru contribuția lor la dezvoltarea economiei. De fapt, efemeridele clientelare cu pricina au ca unic scop în viață adunatul banilor, de oriunde, cu orice preț, oricând și oricum. Atunci când consideră că și-au făcut norma, sau când simt că-i ajung potlogăriile din urmă, indivizii intră în politică, adică, după mintea lor, ajung la maturitate și vor să zboare. Nu le mai place mâlul unde au dat din fălci în stare de larvă și vor să simtă aerul ozonat al puterii politice numai că, vorba președintelui în funcție, ghinion: aerul acesta nu le priește și nu se pot bucura prea mult de el. Din această pricină, paginile gazetelor sunt pline de numele lor, la rubrica ”cercetați de organele de anchetă”. Dimineața la prima oră, fluxurile de știri ne bombardează cu informații de genul: ”percheziții de amploare la firmele omului de afaceri X. Acesta e acuzat că a înșelat statul cu …jde milioane de euro. În dosar apare și numele deputatului Y. Vă vom ține la curent cu evoluția evenimentelor”. De fapt, este vorba de niște larve politice care, de atâta mestecat, au dat pe dinafară iar acum așteaptă terifiate ca organele care se ocupă cu salubrizarea mâlului social să le dea ceea ce merită. De fapt este vorba de niște infractori în ținută office, pe care-i vedem toată ziua la stânga și la dreapta mai marilor zilei, dând din fălcile supradimensionate și nescăpând nici o ocazie de profit. De fapt, este vorba de niște parveniți gen Dinu Păturică, niște neica nimeni care, în lipsa banilor pe care-i au, n-ar mai fi buni de nimic, ar cerși pentru a-și duce traiul de pe o zi pe alta. Într-o carte a sa, intitulată ”Despre îngeri”, Andrei Pleșu spune că singura persoană cu care putea discuta deschis despre entitățile spirituale, era răposatul Horia Bernea. În ce mă privește, păstrând proporțiile de rigoare, discutam cândva, nu despre îngeri ci despre parveniți, care se situează la polul opus, cu un alt bugetar anonim ca și mine, actorul și profesorul Cătălin Damian care, întotdeauna concluziona așa: prietene, partea bună cu parveniții, care pot fi recunoscuți după aceea că, în loc de retină au semnul dolarului este că, atunci când le trece vremea, dispar ca fumul. Se întorc să îngrașe mlaștina din care au ieșit iar singurul loc unde le mai poți vedea numele este simbolul acela creștin care ne străjuiește pe toți, la loc liniștit, la loc de verdeață, unde nu este nici durere, nici întristare, nici suspin…
