Facem jocurile – ELeauge, Campionatul Mondial de sporturi electronice, Sport.ro, luni, de la 22.00
Exista un nou curent de gandire prin fotbalul nostru: impaciuitorismul. Impaciuitorismul cu soarta. Descendent din filosofia noastra primordiala, mioritismul. Azi, l-am putut auzi pe unul dintre propovaduitorii acestei idei revolutionare, Razvan Lucescu. El ne-a transmis din tara filosofiei, Grecia, ca, daca suntem oameni intregi la cap, trebuie sa renuntam la ideea unei calificari la un turneu final. Si asta pentru ca nu avem un campionat puternic si nici jucatori buni in strainatate.
L-as intreba pe Razvan Lucescu, cel mai lucid si mai drept dintre traci, ca vad ca urbea lui actuala, Xanthi, este in Tracia, asadar l-as intreba pe Lucescu care crede el ca este dignosticul acelui grup de flacai din Grecia care nu numai ca si-a permis nebunia de a se califica la un turneu cu participare restransa precum EURO 2004, dar si ghidusia de a cuceri acel titlu european invingand de doua ori gazda Portugalia, in deschiderea si in inchiderea competitiei. Nebuni de legat ar fi un diagnostic prea bland dupa grila lui Lucescu pentru niste baieti care veneau fie dintr-un campionat corupt pana in maduva oaselor, dupa cum s-a si demonstrat mai an, fie de pe la echipe din Europa comparabile cu cele pe la care mai joaca ai nostri de acum. Condusi si ei de un neamt aflat la senectute si ratacit prin Balcanii atat de inadecvati pentru cazonul spirit prusac.
Lucescu ne-a vindecat pe toti de nebunie
Dar i-as ruga pe lucestienii care propovaduiesc interdictia la clamarea unei dorinte de calificare, Doamne fereste sa te mai gandesti chiar la o optime, un sfert, ceva, sa ne spuna si noua niste povesti despre cat de puternice sunt campionatele din Irlanda de Nord, Ungaria, Slovacia, Islanda si cat de superputeri sunt cluburile la care joaca prin Europa fotbalistii acestor natiuni care nu numai ca si-au permis blasfemia de a se califica la un turneu final, dar au mai si ajuns prin optimi, chiar sferturi, Doamne fereste si pazeste de o asemenea nebunie.
Dar e cumva firesc sa fim indemnati sa ne resemnam in fata baciului polonez si a celui danez de catre selectionerul care nici macar nu se apropia de ideea de calificare la un turneu final si ducea nationala pe cele mai inalte culmi de progres, in jurul locurilor 70-80 in ierarhia mondiala, avand la dispozitie un grup cu Mutu, Marica, Sanmartean, Sapunaru, Rat, Tamas, Cernat, Goian aflati la apogeul carierelor lor.
Valea!
Asadar, FRF cu cele mai mari incasari financiare din istorie… Cu cea mai stufoasa si bine platita schema de angajati din istorie… Cu selectioner cu cel mai mare salariu vazut vreodata pe taram romanesc, mai mare decat al unor selectioneri calificati prin sferturi pe la EURO, in vara… Cu cel mai scump staff din istoria fotbalului nostru in care s-a cuibarit si plodul selectionerului… Ei bine, toata aceasta clica superplatita nu trebuie sa aiba „nebunescul” obiectiv al unei calificari in lupta cu Polonia care a jucat totusi la Bucuresti cu o echipa care nu a batut in Kazahstan si care avea o jumatate dintre titulari de care nu auzise nici mama suporterilor sau jucatorilor romani. Cu Danemarca necalificata nici macar la supergonflatul EURO din acest an. Cu Muntenegru despre care se stie ca are un campionat infricosator de puternic si vreo doua rezerve pe la echipe sonore din Europa. Acesta este un curent de opinie atat de comod si propovaduit din greu prin fotbalul nostru de diverse spirite subtiri, sintetizat magistral la finalul rusinii cu Polonia de faimosul consilier al presedintelui FRF care coboara in pauza la vestiar: ” nu avem ce face, nu putem inventa jucatori”. Pai, daca „nu aveti ce face”, atunci valea. Acolo e nevoie de luptatori care vor si stiu cum, nu de politicieni obscuri translatati in fotbal care fac ce au invatat ei din politica: te mint in campania electorala si apoi isi captusesc incompetenta cu un munte de bani.
