pamflet
Mulți dintre cârmuitorii noroadelor au rămas în istorie cu câte un supranume dat de contemporani, ca expresie a activității lor în fruntea națiunii. Pe Cezar l-au numit Augustus, pe Carol l-au numit Cel Mare iar pe Ivan l-au numit Cel Groaznic. Chiar și la noi, pe bietele plaiuri mioritice, cutuma s-a păstrat și i-am avut pe Ștefan Cel Mare, pe Mircea Cel Bătrân, pe Radu Cel Frumos sau pe Mihnea Turcitul. Ultimul conducător român căruia contemporanii i-au atribuit un supranume a fost mai puțin norocos decât alții așa încât lumea i-a spus Împușcatul.
Nu știu sub ce pseudonime vor rămâne în istorie cei patru cârmuitori ai nației care i-au succedat Împușcatului. Hâtri și inventivi, românii i-au botezat deja pe primii trei, deocamdată după conduită sau după unele particularități anatomice. Vom vedea dacă aceste porecle vor trece proba timpului. Acum, în plină campanie electorală, după ce semenii noștri pricepuți în ale politicii ne-au convins că votul nostru chiar nu contează, nu-mi rămâne decât să vă invit la o bârfă anticipativă despre supranumele pe care-l va primi actualul președinte. Am putea să-i spunem Profesorul. În definitiv, este profesor de fizică și întreaga lui atitudine față de noi, cei proști dar mulți, este una didactică și conclusivă. S-ar putea totuși ca moldovenii din zona Mărăști, Mărășești și Oituz, ai căror bunici au fost profesori de arte belicoase pentru bunicii personajului nostru acum o sută de ani, să nu fie de acord cu această poreclă. Am putea, de asemenea, să-i spunem Neamțul. Este, la urma urmei, un teuton în toată puterea cuvântului. Este blond, are ochii albaștri și cadența verbală a pasului de defilare. S-ar putea însă ca acest supranume să nu placă unora ca Dan Tomozei care, exact acum doi ani publica articolul intitulat ”Privește-te prin ochii lui Iohannis”, din care spicuim: ”Pentru că președintele tău nu acceptă nici să fie contrazis, nici să fie criticat. Viitorul tău președinte, fiind un sas veritabil, tratează oamenii cu emoția cu care folosește o sculă, utilă cât este necesară, apoi o aruncă”.
Alții sunt de părere că ar trebui supranumit Asteroidul Klaus pentru că, asemeni fragmentelor de corpuri cerești, ne-a luat ochii cu strălucirea sa și ne-am luat cu toții după el așa cum, cu două mii de ani în urmă, magii orientului au urmat steaua care i-a dus la locul nașterii Mântuitorului. Problema cu asteroizii ăștia e că niciodată nu știi dacă-ți luminează drumul sau te izbesc în numele tatălui. Până una alta, chiar de la începutul mandatului, președintele s-a arătat a fi om evlavios și s-a lăsat filmat la slujba de Duminică. Oare s-o fi rugat și el pentru propășirea spirituală și materială a poporului român, pentru democrația, drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor, suveranitatea, independența, unitatea și integritatea teritorială a României, așa cum scrie la jurământul Președintelui? Nu vom ști niciodată pentru că, vorba ceea, toți creștinii își fac cruce cu aceeași mână dar nu cu aceleași gânduri!