„Când a decretat această sărbătoare naţională, preşedintele Lincoln i-a îndemnat pe americani să vorbească într-un singur glas şi cu o singură inimă, şi asta este exact ceea ce trebuie să facem” a declarat preşedintele-ales într-un mesaj înregistrat publicat de echipa sa de tranziţiei
Am încheiat o campanie politică lungă şi agresivă; emoţiile nu se vindecă peste noapte şi tensiunea nu dispare, din păcate, însă avem acum ocazia să facem istorie împreună şi să aducem o schimbare la Washington” a punctat Trump, în primul său mesaj oficial către naţiune din postura de preşedinte-ales.
La Washington, actualul preşedinte Barack Obama a „graţiat” doi curcani care ar fi trebuit să fie gătiţi – friptura de curcan fiind una din mărcile sărbătorii – în una din tradiţiile mai ciudate care au răzbit de-a lungul secolelor la Casa Albă.
Profitând de ultimul astfel de eveniment ca preşedinte, Obama a făcut câteva remarci care au stârnit râsul celor din audienţă, făcând haz de necaz de traficul infernal pricinuit de sărbătoare (Ziua Recunoştinţei se sărbătoreşte mereu în a patra zi de joi din luna noiembrie, pricinuind o mini-vacanţă de patru zile) şi admiţând că nu va renunţa la tradiţie nici după ce va părăsi Casa Albă.
„Aş vrea să rezerv un moment pentru a recunoaşte măreţii curcanii care nu au fost aşa de norocoşi, şi nu s-au îmbarcat în trenul de sos spre libertate. Ei ş-au înfruntat soarta cu sacrificiu şi curaj şi au demonstrat că nu sunt găini” a glumit şeful de stat american.
Însă Obama a încheiat în aceeaşi notă de unitate, adresându-se cetăţenilor americani: „Avem mult mai multe în comun decât ceea ce ne diferenţiază”.
În Statele Unite, sărbătoarea de Ziua Recunoştinţei depăşeşte probabil Crăciunul ca ocazie de reuniune a familiilor – multiple generaţii se adună laolaltă pentru a mânca friptura tradiţională de curcan şi a se pune la curent cu vieţile fiecăruia.
În acelaşi timp, reuniunile prilejuite de sărbătoare sunt bine-cunoscute şi pentru discuţiile politice care au loc în urma fiecărei mese, în cazuri dese între membri ai familiei cu opţiuni şi viziuni diferite, încinse de bere sau alte băuturi alcoolice. Iar anul acesta ar putea să fie cel mai prost pentru gazdele care îşi doresc să evite discuţii aprinse – până şi „The New York Timnes” a publicat, mai în glumă, mai în serios, un editorial intitulat „Date despre alegeri pe care să le ai îndemână pentru discuţia cu ocazia mesei de Ziua Recunoştinţei”.
La două săptămâni după victoria lui Trump, atmosfera în Statele Unite a rămas în continuare tensionată, în condiţiile în care numărătoarea încă în desfăşurare a voturile o arată pe Hillary Clinton cu un avans de 1,5 milioane de voturi – iar proiecţiile finale îi plasează avansul peste pragul de 2 milioane, reprezentând oricum cea mai mare marjă de câştigare a votului popular de către candidatul învins din ultimul secol.
Unii dintre susţinătorii mai aprigi ai fostei Secretare de Stat vor renumărarea voturilor în mai multe state-cheie câştigate la limită de Trump, iar alţii îşi pun încrederea într-un gest fără precedent al electorilor de a refuza să voteze pentru preşedintele-ales – orice, pentru ca magnatul să nu fie cel inaugurat ca preşedinte pe 20 ianuarie 2017.
Între timp, Trump şi echipa lui de tranziţie continuă să lucreze la viitorul cabinet şi anunţă numiri la foc automat – unele surprinzătoare, precum cea a guvernatoarei statului Carolina de Sud Nikki Haley, care s-a pronunţat clar anti-Trump în campanie, ca ambasador al Statelor Unite la ONU. Zvonurile privind numirea fostului candidat prezidenţial Mitt Romney – la un moment vârful de lance al mişcării „Niciodată Trump” – s-au înmulţit şi ele.
Toate acestea în timp ce magnatul dă semne neclare că nu va urmări unele dintre promisiunile cele mai fervente din campanie: drept exemplu, miercuri, un membru al echipei sale a declarat pentru NYT că „nu are de gând să urmărească cercetarea penală a lui Hillary Clinton”, în ciuda faptului că la una dintre dezbateri a remarcat ironic că adversara lui ar ajunge la închisoare sub o administraţie a sa.
