Human Rights in North Korea (HRNK), cu sediul la Washington, a publicat marţi fotografii făcute din satelit cu Tabăra 25, din apropiere de Chongjin, pe coasta de nord-est a Coreei de Nord.
Potrivit HRNK, lagărul aproape că s-a dublat ca mărime înainte de 2010 şi a continuat să opereze în ultimii şase ani.
„Analiza noastră privind imaginile din satelit ale Taberei 25 şi ale altor astfel de centre de detenţie ilegale par să confirme că importanţa susţinută, dacă nu sporită, a folosirii muncii forţate sub conducerea lui Kim Jong-un“, a spus directorul general al HRNK, Greg Scarlatoiu, într-un comunicat.
Raportul HRNK vineri după ce Amnesty International a conchis luna aceasta că Phenianul „continuă să menţină şi chiar să investească în aceste centre represive“. „Aceste tabere reprezintă piatra de temelie a infrastructurii de amploare a ţării dedicată represiunii politice şi controlului social, care permite abuzurile ample şi sistematice“, a afirmat Amnesty într-un comunicat.
„Evaluarea imaginilor din satelit cu două tabere de detenţie politice – cunoscute drept kwanliso – obţinute în mai şi august arată adăugarea de noi posturi de pază, modernizarea unui presupus crematoriu şi activităţi agricole în curs“, a adăugat organizaţia.
Un raport al ONU din 2014 a estimat că „sute de mii de deţinuţi politici“ au murit în lagăre nord-coreene în ultimii 50 de ani, din cauza „atrocităţilor de nedescris“.
„Populaţia carcerală a fost eliminată treptat prin înfometare deliberată, muncă forţată, execuţii, tortură, viol şi interzicerea drepturilor de reproducere“, se arată în raport, care face o paralelă între lagăre nord-coreene şi cele din Germania nazistă sau din URSS.
Un fost bodyguard al dictatorului nord-coreean Kim Jong-il a povestit pentru CNN în 2014 că a fost supus la bătăi şi înfometare în lagărul unde a fost trimis după ce a încercat fără succes să fugă în Coreea de Sud.
Până la 120.000 de bărbaţi, femei şi copii sunt închişi în lagărele cunoscute drept „kwanliso“, potrivit ONU.
Phenianul neagă oficial existenţa acestora, însă mai multe organizaţii pentru apărarea drepturilor omului au documentat activitatea lor cu ajutorul mărturiilor supravieţuitorilor şi imaginilor din satelit.
