pamflet
Sunt mulți ani de când am fost nevoit să recunosc faptul că nu mă pricep să fac afaceri. Eu și la fel ca mine, 95% dintre români care fie lucrează la stat fie sunt angajați ai unor companii private. Noi toți am înțeles că pentru a fi om de afaceri trebuie să ai o anumită disponibilitate de a suporta stresul unor credite bancare, trebuie să-ți asumi răspunderea salarizării unor angajați, trebuie să trăiești sub tensiunea inspecțiilor din partea organelor abilitate și așa mai departe. Drept pentru care am tot respectul pentru oamenii de afaceri onești, care sunt în stare de toate aceste eforturi și care, până la urmă, sunt baza economiei unei țări. Dar nu despre ei vă propun să vorbim astăzi. Să nu credeți că există în societate doar aceste două categorii: angajatori și angajați. Mai există o categorie de indivizi, care nu se pricep la afaceri dar nici angajații altora nu vor să fie. Acești indivizi, care nu se pricep la nimic, s-au infiltrat în zona asociațiilor non profit, devenind niște mercenari fără scrupule al căror unic scop este acela de a strânge bani, cât mai mulți bani. Iată cum, în momentul de față, în România există 90.000 de ONG-uri iar foarte multe dintre acestea sunt afiliate unor scopuri politice clare. N-ar trebui să mă deranjeze acest lucru dacă nu m-aș număra printre milioanele de votanți pe care acești ONG-iști fără vocație filantropică, îi cred proștii satului. Măi copii, chiar dacă sunteți mai fotogenici decât noi și mai umblați peste hotare, chiar dacă aveți diplome de MBA și de doctorat din țara tuturor posibilităților, să nu credeți că mai putem fi păcăliți ca pe vremea lui Băsescu. Ni le-ați servit cam pe toate și ce-i drept, ne-ați găsit acasă! L-am votat ca tonții pe șmecherul de Băsescu care, știindu-ne tonți ne ura cu cinism ”să trăiți bine”! Am servit-o și pe aia cu diaspora deși nu pricep în ruptul capului de ce frații noștri plecați aiurea trebuie să decidă soarta celor rămași în țară, ba mai sunt unii dintre noi care, scuzați argoul, încă pun botul la tot soiul de lozinci pentru fraieri, de același tip. Ei bine, acești semeni ai noștri derutați, care l-ar mai vota pe Băsescu sau pe oamenii lui transformați peste noapte în liberali, sunt din ce în ce mai puțini. Balamucul și dosariada la care am asistat în ultimii doi ani, ne lasă doar să bănuim cam ce se ascunde în spatele rânjetului sadic al lui Băsescu și al celor de seama lui. Peste 10 zile vom asista cu toții la dispariția definitivă a lui Băsescu din viața politică și la un spectacol gratuit oferit de baloanele de săpun din politica românească, baloane care, camuflate sub lozinci de genul ”salvați România”, se vor retrage umile în anonimatul din care au apărut. Iar pentru ONG-iștii fără vocație, care speră să devină oameni politici de succes, am următorul comentariu: știu că visați să deveniți ”investitori, filantropi, activiști politici și autori” de succes asemenea mentorului vostru de origine maghiară. Știu că visați să rămâneți și voi în istorie drept ”cei care au spart Banca Angliei”, așa cum este cunoscut sponsorul vostru maghiar. Am o veste proastă pentru voi, stimați prieteni, care vreți să salvați România prin tot soiul de mișcări populare: George Soros și Băsescu sunt oamenii unei epoci care se apropie de final! George Soros și Băsescu sunt deja în cărțile de istorie, ceea ce înseamnă că vremea lor și a metodelor lor a trecut și dacă urcați în trenul lor, ajungeți sigur la depoul istoriei! Cât despre noi, cei care votăm pe 11 Decembrie, nu mai suntem proștii satului, așa cum am fost cândva.
Danut Degeratu