Curierul de Iaşi continuă seria de rememorări ale perioadei când Iaşul a devenit capitala României în timpul Primului Război Mondial.
Începutul lunii decembrie 1916 nu aducea bucurie în Iaşul supraaglomerat, frământat de nenumărate probleme. Lipseau spaţiile de cazare pentru valurile de refugiaţi, aprovizionarea se făcea anevoie, se înjghebau de urgenţă spitale pentru răniţii de pe front. În haosul acelor zile, deschiderea lucrărilor Parlamentului era o rază de speranţă, de care se agăţa populaţia României ciuntite.
Autorităţile centrale, mutate în grabă de la Bucureşti, încercau cu ajutorul primăriei să-şi găsească sedii şi să asigure aprovizionarea angajaţilor. Mai toate clădirile spaţioase ale bătrânului Iaşi au devenit ministere şi agenţii guvernamentale. Cartierul General al Armatei era mutat în clădirea Liceului Militar de pe Copou, în Universitate îşi găsiseră spaţii două ministere şi Senatul, la Administraţia Financiară (Select) era Ministerul de Finanţe, Ministerul Instrucţiunii Publice era cazat la Mitropolie.
O mare problemă devenise cazarea spitalelor de campanie, trenurile aducând mii de răniţi de pe front.
Peste 30 de spitale militare au fost înfiinţate în şcoli, cele mai importante fiind amenajate la Liceul Internat şi Liceul Naţional, fiecare cu câteva sute de paturi.
Pentru familia regală se pregătise clădirea Corpului IV Armată, actualul Palat al Copiilor. Regina Maria şi copiii ocupau etajul, iar la parter era amenajat apartamentul principelui Carol, proaspăt înaintat maior. Pentru Rege era evacuată clădirea Creditului Urban, fosta locuinţă a lui Cuza, de pe Lăpuşneanu. Miniştrii şi oamenii politici găsiseră cazare în oraş, fiecare după posibilităţi şi influenţă.
Deschiderea Parlamentului
O notă din ziarul Opinia anunţa deschiderea lucrărilor Parlamentului pentru data de 25 noiembrie la Iaşi. Haosul cazărilor şi eforturile de a crea o cât de mică atmosferă de stabilitate avea să amâne convocarea Adunării până pe 9 decembrie.
Regele Ferdinand a dorit ca deschiderea lucrărilor Parlamentului să se desfăşoare după protocolul obişnuit. Pe 9 decembrie 1916, suveranul pleca de la Palatul din Copou spre Teatru, pentru deschiderea Camerei, ca în timpurile bune, urcat în trăsura sa Daumont, însoţit de lachei galonaţi în livreaua Hohenzollernilor şi înconjurat de garda regală cu coifuri prusace. Într-o atmosferă solemnă, a prezentat de pe scena teatrului mesajul tronului încercând să insufle speranţa în victoria finală, a lăudat armata şi a promis pământ ţăranilor ce luptau pe front.
În culisele politice, se pregătea un guvern de colaborare între liberali şi conservatori, guvern dorit de Rege dar şi de populaţie, care dorea să vadă unitate politică. Negocierile erau dure, oamenii politici continuând „să se mânânce între ei”. Noul guvern era gata pe 11 decembrie, cu Ion. I.C. Brătianu în continuare prim ministru, dar şi cu portofolii ocupate de lideri conservatori. Pentru a capta bunăvoinţa localnicilor, în guvern intră şi doi ieşeni. George Mârzescu, primarul Iaşului la acel moment primeşte portofoliul Domeniilor şi Agriculturii, iar Dimitrie Greceanu preia Lucrările Publice.
Ziarul Mişcarea prezenta solemnitatea deschiderii lucrărilor Parlamentului:
„Azi (9 decembrie 1916, n.r.) s-a deschis, cu o deosebită solemnitate, sesiunea ordinară a Parlamentului. Evenimentul acesta are, de această dată, o mare însemnătate istorică pentru noi, dat fiind că este pentru prima oară când Parlamentul se deschide în a doua Capitală a ţărei.
În aceste vremuri grele, reprezentanţii naţiunei, reprezentanţii înaltelor autorităţi, armata şi tot poporul s-au strâns cu trupul, cu sufletul şi cu gândul în preajma Tronului, înconjurând ca un zid de granit pe iubitul şi viteazul nostru Rege.
(…)
La ora 12 M.S. Regele însoţit de A.S.R Principele Carol, Moştenitorul Tronului a fost întâmpinat la intrarea Teatrului de d-ni miniştri şi de membrii birourilor Parlamentului. Suveranul şi Principele Moştenitor intră apoi în sala şedinţelor Adunării, precedat de adjutanţii săi şi de Curtea Regală şi urmat de d-ni miniştri. Suveranul se urcă la tribună, în aplauzele entuziaste şi oraţiunile nesfârşite ale d-lor senatori şi deputaţi.
(…)
Citirea Mesagiului a fost întreruptă de mai multe ori de ropotele de aplauze şi de uralele reprezentanţilor naţiunei”.
Mesajul regal
Pentru a apăra interesele neamului nostru şi a-i asigura unitatea şi viitorul România era datoare să intervie. De aceea, unind soarta ei cu acea a puterilor prin a căror victorie se va aşeza viaţa europeană pe baza principiului naţionalităţilor, ea a declarat război Austro – Ungariei.
(…)
Armata noastră a susţinut lupta în aceste grele împrejurări, cu o vitejie demnă de tradiţiunile glorioase ale strămoşilor noştri şi care ne îndreptăţeşte să privim viitorul cu desăvârşită încredere.
Domnilor Senatori,
Domnilor Deputaţi,
Până acum războiul ne-a impus jertfe mari şi dureroase. Le vom îndura însă cu bărbăţie fiindcă păstrăm neştirbită credinţa în izbânda finală a aliaţilor noştri şi oricare ar fi greutăţile li suferinţele suntem hotărâţi să luptăm alături de dânşii cu energie până la capăt.
(…)
Aspiraţiunile şi jertfele de astăzi mă leagă pe Mine şi dinastia Mea şi mai puternic încă de naţiunea română, care va găsi pururi în Regele ei pe sprijinătorul şi apărătorul drepturilor şi năzuinţelor sale.
În faţa pericolului comun să fim cu toţii însufleţiţi de patriotismul cel mai călduros, să ne arătăm uniţi în simţăminte şi în gânduri, să înconjurăm cu dragoste şi admiraţie pe soldaţii noştri cari apără pământul strămoşesc încălcat de vrăjmaşi.
Să spunem ţăranului că luptând pentru unitatea naţională el luptă totodată pentru desrobirea lui politică şi economică.
Vitejia lui îi dă drepturi şi mai mari asupra pământului pe care îl apără şi ne impune mai mult decât oricând datoria ca la sfârşitul războiului să înfăptuim reformele agrare şi electorale pe temeiul cărora această Adunare Constituantă a fost aleasă.Să rugăm pe cel A tot Puternic să ocrotească România, să aducă la biruinţă oştirile ei încercate de soartă şi plini de încredere în puterile ţărei şi în viitorul neamului, să strigăm într-un singur glas:
Trăiască viteaza noastră armată !
Trăiască România !
