@ “Eu sunt Sfântul Ilie”, a spus într-o zi un personaj apărut din senin în Hilița, un sătuc de lângă Iași @ Oamenii l-au crezut, iar martorii evenimentelor petrecute în urmă cu 40 de ani trăiesc și astăzi @ “Păi, cum a venit la noi în sat? Nu mai plouase cum trebuie la noi de vreo 3 – 4 ani, nu prea făceam recoltă. După ce a venit omul ăsta, a făcut o rugăciune și a plouat mult tare. Iac’așa a venit. Sfântul Ilie nu aduce ploaia?”, și-a amintit bătrânul Milu Butnaru, în vârstă de 78 de ani @ Citiți mai jos un reportaj inedit marca 7Est, primul dintr-o serie de reportaje despre legende, povești și mituri care circulă prin satele și cătunele din județul Iași
Ceea ce s-a petrecut în acest sătuc aflat la numai 30 de kilometri de Iași este absolut uimitor. Deși au trecut peste 40 de ani de la evenimentele consemnate în rândurile de mai jos, găsești și astăzi în satul Hilița din comuna Costuleni, oameni care pot să jure că au stat de vorbă cu Sfântul Ilie, aducătorul de ploaie. Găsești țărani simpli care pot să-ți povestească că l-au primit în casă pe trimisul lui Dumnezeu, l-au pus la masă, i-au oferit un așternut și l-au îmbrăcat. Găsești însă și un număr suficient de credincioși care pot să-ți spună că mulți dintre consătenii lor au fost păcăliți de un excroc, un recidivist care s-a înveșmântat cum trebuie, și-a luat un aer de om mistic, a învățat căteva fraze cu conținut religios, cu pilde cunoscute ale Bibliei și a premeditat întreaga șaradă. Este uimitor faptul că unii dintre săteni cred și astăzi că au stat la masă cu un sfânt. “Eu cred că era un sfânt”, a spus bătrânul Vasile Stroescu la finalul discuției pe care a avut-o cu jurnaliștii 7Est, legat de evenimentele incredibile ce au debutat în vara lui 74’.
GALERIE FOTO
Pogorârea lui Sfântu Ilie la Hilița
“Sfântul Ilie” a ajuns în Hilița, în anul 1974, pe la mijlocul lunii iulie, cu câteva zile înainte să fie prăznuit de toți creștinii ortodocși. Unii spun că a coborât dealul venind prin pădure de la Schitu Duca, iar alții își amintesc că l-au adus femeile din sat care au fost bucuroase că l-au găsit în timpul unui pelerinaj la Mănăstirea Cetățuia din Iași. “Păi, cum a venit la noi în sat? Nu mai plouase cum trebuie la noi de vreo 3 – 4 ani, nu prea făceam recoltă. Nu era recoltă, nici de la CAP nu ne dădea de nici unele. Era nevoie mare la noi în sat. După ce a venit omul ăsta, a făcut o rugăciune și a plouat mult tare. Eu nu nu spun că omul ăsta era neapărat Sfântu Ilie, dar ne-a fost bine după aceea. Iac’așa a venit. Sfântul Ilie nu aduce ploaia?”, și-a amintit bătrânul Milu Butnaru, în vârstă de 78 de ani.
Sfântul Ilie era înalt, șaten și cu barbă
“Sfântul” avea până în 60 de ani, era un bărbat înalt, avea părul șaten, purta barbă și era înveșmântat ca un “sfânt”, purta o reverendă neagră, lungă până la tălpi, legată la mijloc cu o panglică simplă. Sfântul Ilie a început să-și facă prozeliți în sat încă din prima zi, și, deși toată lumea ar fi înclinată să creadă că muierile din sat ar fi fost primele care l-ar fi urmat, conform credinței populare potrivit căreia femeile sunt ceva mai bisericoase, iată că de această, purtătorul de duh sfânt de la Hilița a făcut victime în egală măsură și printre bărbați. “Poate matale nu vrei să crezi, că ești ziarist, dar eu vă spun că omul ăsta avea har, era un sfânt”, crede Vasile Stroescu, unul dintre bărbații care l-au urmat pe Sfântul Ilie.
Sfântul Ilie mergea în căruță, iar alaiul de săteni înota prin glod: “Sfântul, sfântul”
Tradiția populară spune că Sfântul Ilie este aducător de ploaie iar atunci când tună este semn că sfântul umblă cu carul prin ceruri, iar zgomotul puternic nu reprezintă decât sunetul pe care-l scot roțile atunci când se izbesc de caldarâmul ceresc. Prin urmare Sfântul Ilie de la Hilița trebuia să aibă un un car astfel încât adepții din sat i-au găsit o căruță trasă de doi cai puternici pe care sfântul o folosea pentru a propovădui pe ulițe cuvintele Domnului. Ion Ciubotaru, este un alt bătrân din Hilița care și-a adus aminte de trecerea “Sfântului Ilie” prin sat. Însă Ion Ciubotaru se numără printre cei care spune răspicat și astăzi că a fost vorba de un șarlatan. Pentru a ne convinge de acest lucru nea Ion ne-a povestit o întâmplare la care a fost martor. Astfel, pentru că tot făcuse o minune și adusese o ploaie bogată, ulițele satului se înfundaseră în noroaie. Însă, “Sfântul Ilie” nu-și făcea griji că nu mai putea să aducă cuvintele Domnului în sufletele sătenilor deoarece avea căruță. “Domne’ mă pufnește și astăzi râsul când îmi aduc aminte. Femeile și bărbații umblau pe lângă căruță, abia mergeau prin glod și-l atingeau și spuneau: Sfântu’ Ilie, Sfântu’ Ilie și tot așa. El, ditamai omul, stătea în căruță cu alaiul după el. Eu nu l-am primit. Eu sunt creștin-ortodox, eu nu mă iau după sectanți de ăștia”, a mărturisit Ion Ciubotaru.
Minunile Sfântului de la Hilița
Una dintre “minunile” care i se atribuie sfântului de la Costuleni se referă la modul în care acesta a reușit să bea o ceașcă de cafea într-un cătun cu oameni săraci, în care, în perioada anilor 70 această băutură era considerată o extravaganță. Sfântul ar fi intrat în casele unuia dintre prozeliți și după câteva ore ar fi cerut să bea o cafea, moment în care gazda i-ar fi răspuns suprinsă că nu are din ce să prepare râvnita băutură. Acesta a fost unul dintre momentele propice pentru “sfânt” să-și arate puterile. Așa cum Iisus le-a spus adepților săi la nunta din Cana Galileii să umple vasele cu apă și a transformat apa în vin așa și sfântul de la Hilița i-a zis să deschidă dulapul să ia pachetul de cafea și să-i prepare o ceașcă din vestita licoare. Legenda spune că femeia a deschis dulapul și a găsit cafeaua și a început să strige că s-a făcut o minune. Tot moș Ion Ciubotaru a fost cel care ne-a explicat “minunea”.
“El ce făcea… cerea adăpost chiar și pentru câteva ore pe la oamenii din sat. Din respect, oamenii îl lăsau să doarmă, dar el în timpul ăsta le cotrobăia prin dulapuri și vedea ce are omul prin casă. După ce se trezea, cerea una alta, doar știa ce are omul prin casă”, a elucidat misterul moș Ion Ciubotaru.
Și-au aruncat aparatele de radio
“Sfântul” avea o putere atât de mare de convingere asupra credincioșilor săi încât aceștia îl ascultau orbește. Sfântul le spusese să arunce orice lucru din casă care-i împingea spre păcat. Astfel, credincioșii au început să-și arunce aparatele de radio, pentru că moda televizoarelor era abia la început în România.
“Domnule, parcă erau nebuni. Le-a spus sfântul să-și arunce aparatele de radio și ei l-au ascultat. Nici nu apucau să le închidă și le și aruncau în râpă. La un moment, începeau să cânte aparatele de radio în râpa de lângă casa mea, erau din alea cu baterii. Era o hărmălaie”, și-a amintit bătrânul Ciubotaru.
”De unde știa el ce fac eu cu femeia în așternut?”
Cum a reușit acest individ despre care autoritățile au aflat ulterior că era de fapt un recidividist să adune atât de mulți prozeliți din rândurile oamenilor cinstiți și muncitori de la țară? Evenimenele sunt uimitoare și prin prisma faptului că personajul pe care l-am numit “Sfântul” a reușit să racoleze adepți din rândurile unor creștini-ortodocși practicanți, țărani care nu au ratat niciodată Liturghia de Duminică, țin post, îndeplinesc cum se cuvine ritualurile de pomenire și de prăznuire și așa mai departe. “Cum m-a convins? Păi vă spun eu cum. Odată a venit a mine acasă și m-a chemat să discutăm între patru ochi. La un moment dat, mi-a spus că știe niște lucruri intime despre mine, că știe ce fac eu cu femeia în așternut. Nu avea de unde să știe ce fac eu cu femeia în așternut, dacă nu era un sfânt”, a spus unul dintre bătrânii menționați mai sus.
L-au umplut de daruri
Nimeni nu-și amintește clar cât a stat sfântul la Hilița. Unii spun că nu a zăbovit mai mult de jumătate de an până când șeful de post l-a deconspirat în timp ce alții susțin că șarada a durat vreo 2 – 3 ani.
“El mai venea, mai pleca. Nu stătea tot timpul aici. După ce l-au arestat, nu a mai venit. Apoi am aflat că a și murit”, a spus Vasile Stroescu.
În fiecare dintre misiunile sale sfântul primea o mulțime de daruri de la hilițeni. O femeie din sat și-a amintit că într-o toamnă a plecat încărcat cu un camion plin cu bucate și vin.
Părintele Pantalon l-a dezbrăcat. Oamenii nu mai veneau la biserică.
După o perioadă de timp, unii spun o jumătate de an alții spun că după 2 – 3 ani, fenomenul “Sfântului de la Hilița” luase o asemenea amploare încât duminicile, înainte de începerea Liturghiei, Biserica din sat era goală. De aceea, într-una din zile, preotul din sat, părintele Iancu Pantalon, s-a adresat șefului de post, pe numele său Vasile Anea. Părintele i-a spus că un escroc sucește mințile oamenilor pentru a le lua banii. Acesta din urmă l-a chemat pe “Sfânt” la post și l-a supus unui scurt interogatoriu. După aceea, împreună cu preotul, a adunat sătenii șI l-au pus să se dezbrace. Martorii spun că “Sfântul” avea pe sub haine foarte mulți bani și câteva bijuterii sau alte lucruri de valoare. “<<Ei, ați văzut oameni buni cine-i Sfântul?>>, ne spunea părintele, după ce l-au dezbrăcat. După aceea, l-a luat polițistul Anea și nu l-am mai văzut”, a mai spus Ion Ciubotaru.
Cercetările ulterioare au scos la lumină faptul că “Sfântul Ilie” se numea de fapt Neculai și era din localitatea Ghimeș, județul Bacău. De asemenea, se pare că “Sfântul” avea trecută în cazier o condamnare pentru furt.
Dacă s-ar întoarce, ar avea și acum adepți
Execuția publică a sfântului pare să nu fi avut nici un efect asupra celor care au crezut în el. Adepții săi au aflat că a murit dar dacă printr-o minune ar reveni, l-ar primi cu aceiașI căldură și l-ar asculta. “Dacă ar reveni la noi în sat eu l-aș urma din nou. Vorbea profund, îți mângâia sufletul. Ne spunea să ne pocăim, că altfel de ne vor înghiți flăcările Iadului. Ce bine ar fi dacă ar mai veni odată la noi în sat un trimis al lui Dumnezeu”, ne-a mărturtisit, Ion Butnaru, un bătrân în vârstă de 78 din sat.
“De ce să nu asculți un am care are har? Eu îmi amintesc că vorbele sale îțI intrau direct în inimă. Era un om bun. Vă mai spun un lucru: el știa că va fi arestat. Noi l-am întrebat: <<Părinte, dacă te leagă ăștia și te
alungă?>> . El a răspuns: Nu mi-e frică, doar nu pot să-mi ia credința, și nu pot să vă ia nici vouă credința. Era un om bun un sfânt, nu trebuia să-l aresteze”, a încheiat Vasile Stroescu.
Constantin MAZILU
