După retragerea sa din activitatea, România n-a mai avut un număr şapte autentic, dar într-un interviu acordat pentru revista oficială a FRF, cel poreclit Fiara a identificat un fotbalist care i-ar putea călca pe urme. Iată cele mai importante afirmaţii ale lui Lăcătuş:
Chipciu mi-a picat la suflet. Nu neapărat că are numărul 7 şi a jucat la Braşov şi Steaua. Îmi place de el deoarece are viteză, reacţie bună, tehnică şi loveşte bine mingea cu ambele picioare. Interesant e că eu şi Chipciu nu ne-am întâlnit niciodată
În clasa a patra era să devin baschetbalist. Totul a durat o iarnă, poate pentru că afară era frig, iar în sală era cald. Când a dat iarba m-am lipit de fotbal şi aia a fost.
Idolul meu a fost Marcel Răducanu. Ce făcea omul acela cu mingea nu puteam face eu în trei vieţi.Mi-au mai plăcut Iordănescu, Florin Marin, Zamfir, Sameş, Dumitru, Anghelinei, Vigu
Noi, jucătorii care am câştigat Cupa Campionilor Europeni cu steaua, în 1986, nu eram prieteni, eram fraţi. Mă bucur că relaţii au rămas aceleaşi şi după 30 de ani.
Eu nu am avut cine ştie ce calităţi. Agresivitate, viteză, dar de bază a fost munca. Sunt sigur că au fost mulţi jucători la FC Braşov sau pe unde am mai jucat, mai buni ca mine, dar eu am urcat în tren atunci când a oprit în gară.
Transferul meu de la FC Braşov la Steaua s-a făcut cu mult scandal. Dumitru Dragomir a rupt înţelegerea în autocar şi a ţipat că voi ajunge la Steaua când îşi va vedea fundul fără oglindă. Dragomir vroia să mă dea la Dinamo, dar cei de acolo nu mă doreau pentru că eram obraznic. Avusesem nişte ieşiri la un meci direct, când i-am spus şi lui Cornel Dinu câteva.
Cel mai bun meci al meu la naţională n-a fost cel cu URSS de la CM 1990, când i-am dat două goluri lui Dasaev. A fost cel cu Danemarca, ultimul din preliminarii, când ne-am calificat. Am ajuns cu naţionala la un turneu final de CM după 20 de ani.
Mesajul meu pentru actualii fotbalişti de la naţională este să aibă încredere în ei, nu să fie miei la tăiere. Să fie bărbaţi 90 de minute. Nu moare nimeni într-o oră şi jumătate. Cu cât munceşti ai mult cu atât satisfacţia va fi mai mare.
În primul meu sezon la Steaua am avut un retur execrabil. I-am spus lui nea Imi să nu mă mai bage, dar el mi-a dat o replică pe care nu o voi uita niciodată: Dacă te ţin pe bancă nu o să-ţi mai revii. Treci şi joacă!
Factorul meu de echilibru a fost soţia Mariana. Ea m-a înţeles mereu. Nu avea nicio treabă cu fotbalul. Când venea la meciuri se uita la oamenii din plopi. Apoi a trebuit să suporte cu stoicism toate în jurăturile care mi se adresau.
Cel mai mare regret al meu ca antrenor este că nu am câştigat niciun trofeu. Am fost foarte aproape cu Vasluiul când am pierdut o Cupă la penaltyuri.
În timpul liber îmi place să merg la cumpărături. Iau lista Marianei şi mă duc în piaţă. Îmi place să vorbesc cu oamenii.
Marius Lăcătuş a evoluat la Steaua între 1983 şi 1990 şi între 1993 şi 2000. El a câştigat de zece ori campionatul cu steaua, de şase ori Cupa româniei, de trei ori Supercupa, o dată Cupa Campionilor Europeni şi o dată Supercupa Europei
