La mijlocul veacului al XVI-lea, cabinetele occidentale aflau cu uimire despre descoperirea unei fabuloase comori din aur, sub albia râului Strei, în comitatul Hunedoarei. Ştirea a fost răspândită de cărturarul umanist Wolfgang Lazius (1514-1565), la acea vreme, curator al colecţiilor imperiale de la Viena şi istoric de curte al Împăratului Ferdinand I de Habsburg.
Potrivit relatărilor târzii ale lui Lazius, în jurul anului 1543, nişte ţărani hunedoreni, vâslind pe apele repezi ale Streiului, în dreptul localităţii Sântămăria de Piatră, la rădăcina unui copac bătrân sub apa râului, au dat de un tezaur monetar, alcătuit din circa 400.000 de galbeni şi alte obiecte din acelaşi metal nobil. Evenimentul în sine i-a determinat pe savanţii Occidentului renascentist să readucă în prim-plan şi să valideze informaţiile istoricului antic Dio Cassius, care scrisese despre tezaurele Regatului Dac, ascunse sub albia unui râu, numit Sargetia, în ultimele zile ale domniei regelui Decebal.
Dar să vedem ce spune istoricul imperial Wolfgang Lazius, cu referire la incredibilul episod petrecut cu mai bine de patru veacuri şi jumătate în urmă:
„Anul 1543… O parte a visteriei lui Decebal, …în numitul râul Sargeţiei, pe care râu românii îl cheamă Strei, s-a aflat, prin întâmplarea aceasta. Mergeau nişte pescari români cu şeicile, din Mureş în Strei, şi legându-şi luntrile de un trunchi, au zărit că sclipeşte ceva pe fundul apei. Vrând să scoată de sub apă aceea ce sclipea, au dat de o grămadă de galbeni. Îndemnându-se a încerca mai încolo, au dat de o boltiţă zidită sub apă, care se stricase prin rădăcinile lemnului, şi cercând mai cu de-adinsul, au aflat şi mai mulţi galbeni, mai cu seamă de-ai lui Lisimach, craiul Thraciei, cu inscripţie grecească. Aşa cum am înţeles de la oameni vrednici de încredere, românii aceia au aflat la vreo 400.000 de galbeni şi mulţi sloi de aur”.
Sursa: Realitatea.net