Programele de screening pentru depistarea cancerului la sân ar putea detecta, pe lângă tumorile periculoase, și formațiunile mici, cu dezvoltare lentă, care sunt puțin susceptibile să fie fatale și care ar putea fi astfel supra-diagnosticate și supra-tratate, sugerează un studiu realizat recent în Danemarca, informează luni Reuters.
Numărul diagnosticelor de tumori aflate în stadiile incipiente de evoluție și de carcinom ductal in situ (CDIS) non-invaziv (care nu s-a extins în țesuturile mamare din jur) a crescut vertiginos în ultimii ani, proporțional cu cel al femeilor care recurg la mamografii, potrivit oamenilor de știință danezi. În cadrul studiului, aceștia au demonstrat o legătură între programele de screening al cancerului de sân și supra-diagnosticarea tumorilor non-agresive.
Specialiștii au comparat rezultatele din aceeași perioadă de timp din două regiuni din Danemarca — una care oferea mamografii bienale pentru femeile cu vârste între 50 și 69 de ani și una în care nu era disponibil un astfel de serviciu. ”Supra-diagnosticarea înseamnă că femeile sănătoase primesc diagnostice inutile de cancer de sân”, a declarat pentru Reuters conducătorul studiului, dr. Karsten Juhl Jorgensen, din cadrul Nordic Cochrane Center din Copenhaga. ”Un diagnostic de cancer este un eveniment cu un impact mare atât pentru femeie, cât și pentru familia acesteia, cu implicații substanțiale asupra calității vieții”, a mai spus el, adăugând că acest lucru ”duce la supra-tratament prin operații, radioterapie și uneori chimioterapie”, care au ”consecințe serioase, uneori letale”.
Scopul mamografiilor este acela de a depista tumorile la sân înainte ca acestea să poată fi detectate în cadrul examenelor clinice, astfel putând fi efectuată o intervenție în pripă asupra cancerului care va fi mai ușor de îndepărtat. În mod ideal, acest lucru ar însemna ca, în timp, să existe mai puține femei diagnosticate în stadii avansate ale tumorilor.
Pentru a afla cât de eficiente sunt în acest sens mamografiile, oamenii de știință au examinat date prelevate între anii 1980 și 2010 de la peste 1,4 milioane de femei din Danemarca, cu vârste cuprinse între 35 și 84 de ani. Însă, acestea nu au demonstrat o asociere între programele de screening efectuate în mod organizat și scăderea incidenței tumorilor în stadiu avansat, menționează cercetătorii în jurnalul ”Annals of Internal Medicine”. Acest lucru pune sub semnul îndoielii eficacitatea mamografiilor pentru reducerea numărului de decese din cauza cancerului de sân, au concluzionat oamenii de știință.
În plus, aceștia estimează că una din trei tumori la sân identificate la femei cu ajutorul mamografiilor nu ar fi constituit niciodată o problemă de sănătate pentru acestea și nici nu ar fi fost cauzatoare de moarte, fiind așadar exemple de supra-diagnosticare. Autorii cercetării notează că femeile din prezent ar putea beneficia de rezultate mai bune datorită îmbunătățirii tehnologiei utilizată în cadrul mamografiilor în perioada scursă de la începutul studiului, în 1980, precizează Reuters. Totuși, rezultatele nu înseamnă că mamografiile nu au importanța lor în diagnosticarea cancerului de sân. ”Acest lucru nu înseamnă că nu trebuie făcute mamografii, ci că acestea trebuie utilizate în mod eficient, pentru salvarea de vieți”, a declarat dr. Otis Brawley din cadrul Societății Americane pentru Cancer care a scris un editorial ce însoțește acest studiu. Potrivit acestuia, stilul de viață sănătos este important, la fel ca și ”tratarea tuturor tipurilor de cancer”, conform Agerpres.
În Statele Unite, mamografiile sunt opționale pentru femeile cu vârste cuprinse între 40 și 44 de ani și sunt recomandate anual pentru cele între 45 și 54 de ani. Femeile cu vârsta peste 55 de ani ar trebui să facă o mamografie o dată la doi ani.
