– despre cum punem sclipici peste mizerie –
Iaşi, ianuarie 2017, malul Bahluiului, viscol mare. Un camion de mare tonaj, cu benă înaltă de peste trei metri, merge încet pe splaiul rîului, plin cu sare. Cocoţaţi pe metrii cubi de nisip alb, doi muncitori de la Salubris aruncă în jos sare, cu lopeţile. Bena cu sare are vreo trei metri, cum am mai zis, pînă la benă mai e vreun metru şi ceva, deci cei doi muncitori aruncă sarea cocoţaţi la vreo patru metri şi ceva. Printr-un viscol năprasnic, ca în primăverile din Siberia.
Undeva, nu departe, nu în Siberia, ci eventual în Ungaria, oamenii de la firmele care fac deszăpezire au aflat că există utilaje care au cîteva calităţi. Bunăoară, că nu ţin doi oameni în viscol, la peste patru metri înălţime. Sau că au un randament mai bun, consumînd mai puţin combustibil şi făcînd treaba într-un timp mai scurt. Da, ştiu, Ungaria nu mai e la modă acum, cu cvasi-dictatorul Orban, anti-american şi amic cu Putin. Pardon, am zis şi eu, ca să dau un exemplu de ţară vecină. Nu, n-am primit forinţi sau ruble, ca să dau exemplul ăsta. Nu, camionul cu sare nu era vechi, de pe vremea lui Ceauşescu.
Ca să-mi repar greşeala cu Ungaria, o să spun, iată, că la Iaşi avem ceva deosebit, o chestie care nasoilor de unguri, bunăoară, nici nu le trece prin cap. Că doar îs veniţi din Asia, de unde să-i ducă pe ei capul. Deci : noi, în municipiul Iaşi, avem pe străzi şi în pieţele publice lumini de sărbătoare muuulte, care se aprind cam la începutul lunii decembrie şi se sting hăăăt, pe 24 ianuarie. Ziua Unirii, daa. Frumooos taare … Colorate, sclipitoare, mai mare dragul …
Desigur, unii cîrtitori de meserie, plătiţi în forinţi, ruble sau ambele, ar zice că, totuşi, parcă e prea de tot. Sărbătorile de iarnă ar fi, cică, Crăciunul, Anul Nou, Sfîntul Vasile, Boboteaza şi Sfîntul Ion. Adică pe 8 ianuarie e cam gata cu ” sărbătorile de iarnă ” . Alea sărbătorite cam de 90-95 % din populaţia romîneză. Desigur, mai sînt şi alea ” pe stil vechi „, da’ în cazul ăsta putem să ne întindem pînă la Sfîntul Valentin şi Dragobete, că şi atunci e cam frig, în principiu. Ori pînă la Ramadan sau Happy / Holy MacBook, ca să nu discriminăm pe nimeni.
Ce vreau să spun cu aceste insinuări dujmănoase … ? Că da, e normal să fie mai vesel de sărbători. Că e explicabilă tendinţa de a da circ luminos, colorat şi prelungit, cînd cu pîinea e mai greu. Că e logic ca firmele care iau camioane de bani, pentru iluminatul public, să vrea să vîndă marfă cît mai multă. Etc. Dar, în toată povestea asta de trib african, nu banii sînt lucrul cel mai important. Ci altceva : bunul simţ. Dacă ne plîngem zilnic că Iaşul o duce rău, dar stăm o lună şi ceva cu luminile de sărbătoare aprinse, ceva nu e deloc în regulă. Pardon de părere, dar asta arată ce trib primitiv sîntem : ne minunăm de mărgele, oglinzi şi foarfeci, în timp ce elefanţii sînt morţi în coteţ.
Iar fildeşul e dus la dos, în timp ce noi căscăm gura la becurile colorate.
Desigur, vina e a unioniştilor ăia cu bărbi bizare, care au făcut ei unirea iarna, de deştepţi ce erau, pe 24, ca să trebuiască să fim noi patrioţi şi să lăsăm luminile de Crăciun pînă de Ziua Unirii. Sau a Uimirii, naiba mai ştie …
Hai, Saddam, mină cu mină. Şi ” Happy Iphone ! ” la every badea.
Lucian Postu
Lucian Postu este publicist şi consultant politic, PR & media. A fost corespondent BBC şi Radio Europa Liberă , consultant BBC pentru Republica Moldova şi editorialist al mai multor publicaţii ieşene. Foloseşte ortografia recomandată de Institutul de Filologie ” Al. Philippide ” din Iaşi, cu excepția cuvîntului ” romîn ” și a derivatelor sale.
