Trump a declarat într-un interviu publicat vineri de The Wall Street Journal (WSJ) că va păstra intacte „cel puţin pentru o perioadă de timp“ sancţiunile pe care administraţia preşedintelui Barack Obama le-a impus Rusiei luna trecută, în urma acuzaţiilor potrivit cărora Moscova s-a amestecat în alegerile americane prin atacuri cibernetice.
Însă dacă Rusia ajută Statele Unite în obiective-cheie, precum lupta împotriva extremismului violent, Trump sugerează că ar putea să abandoneze aceste măsuri.
El s-a declarat totodată pregătit să se întâlnească, după ce va fi învestit pe 20 ianuarie, cu preşedintele rus Vladimir Putin.
Trump, care vede o oportunitate în cooperarea cu Moscova în lupta împotriva unor grupări jihadiste ca Statul Islamic, şi-a exprimat admiraţia faţă de Putin şi a acceptat fără tragere de inimă concluziile serviciilor americane de informaţii potrivit cărora hackeri ruşi au interferat în alegerile americane la ordinul lui Putin.
În ceea ce priveşte vechea politică americană de a nu recunoaşte diplomatic Taiwanul, el a declarat că „totul este în curs de negociere, inclusiv (principul) Chinei unice“.
Viitorul preşedinte american a înfuriat deja Beijingul prin faptul că a acceptat un apel telefonic din partea preşedintei taiwaneze Tsai Ing-wen, care l-a felicitat după ce a câştigat alegerile, punând astfel capăt unei îndelungate politici prin care Casa Albă a renunţat să comunice în mod direct cu liderii de la Taipei.
El şi-a apărat acest gest în interviul cu WSJ.
„Le-am vândut echipament militar în valoare de două miliarde de dolari anul trecut. Putem să le vindem, de două miliarde de dolari, cele mai noi şi mai măreţe echipamente militare şi nu suntem autorizaţi să acceptăm un telefon. În primul rând ar fi fost foarte nepoliticos să nu accept un apel telefonic“, a spus Trump.
Beijingul consideră insula o provincie separatistă, care trebuie să fie adusă în interior cu forţa, dacă este necesar.
Trump a ameninţat că va fi dur faţă de practici comerciale chineze pe care le consideră incorecte şi a sugerat că principiul „Chinei unice“ ar putea să devină o monedă de schimb în alte dispute.
