Ieri, 15 ianuarie, s-au împlinit 167 de la nașterea lui Mihai Eminescu. Fiind vorba despre un simbol național, politicienii noștri nu au ratat momentul de a-și arăta recunoștința față de acesta și de a încerca să explice cât mai bine ce înseamnă Eminescu pentru cultura română.
Premierul Sorin Grindeanu vorbește despre Spirit, Bucurie, Libertate și Frumos, în toate formele lui, precum teatrul, muzica, cărțile, etc.
Probabil că Liviu Dragnea și Victor Ponta fac echipă pentru a-i prinde pe tehnocrați cu mâța-n sac, astfel că n-au avut timp de sărbătoriri și omagieri. Dacă actualul președinte al PSD nu a marcat ziua de ieri în niciun fel pe pagina sa de Facebook, Victor Ponta s-a mulțumit să distribuie postarea lui Grindeanu.
Citește și: Pericol pentru toți miniștrii fostului executiv Cioloș. Planul PSD de distrugere a mitului tehnocrat
Președintele interimar al PNL, Raluca Turcan, vorbește despre promovarea culturii naționale, ca sursă relevantă de creștere economică și promite promovarea în Parlament a unui pachet de facilități fiscale pentru producțiile cinematografice filmate în România.
Dacă Nicușor Dan nu marchează momentul în niciun fel pe pagina sa de Facebook, nu același lucru poate fi spus și despre numărul doi din USR, Clotilde Armand.
Nici Traian Băsescu nu a punctat momentul pe pagina sa de Facebook, însă Eugen Tomac aduce aminte despre un proiect pe care l-a început în urmă cu 6 ani din poziția de secretar de stat pentru românii de pretutindeni și care presupunea amplasarea bustului lui Eminescu în Central Park din New York.
Nu în ultimul rând, Mircea Geoană îndeamnă pe fiecare român la introspecție, citând poezia „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie!”
Ca în fiecare an și ca la fiecare eveniment cultural important, lumea politică nu ratează șansa de a exploata momentul și din punct de vedere politic. Cu toate acestea, cultura din România pare că este ținută în viață prin aparate, iar singurele sclipiri vin din zona nealterată de stat, anume cultura independentă. A mai rămas un singur an până la aniversarea unui secol de la Marea Unire, moment pentru care autoritățile ne-au anunțat că pregătesc ample manifestări culturale. Totuși, evenimente care trăiesc doar prin fondurile de la stat și care mor odată cu terminarea calendarului stabilit, în loc să fie deschizătoare de noi drumuri, nu fac decât să întrețină starea aceasta de moarte clinică în care se regăsește cultura din România.
