Foarte implicat în observarea și analizarea culturii ieșene contemporane, sociologul Adrian Netedu este autor a numeroase cercetări și studii de profil asupra consumului cultural din orașul celor șapte coline. Detașat, plasat dincolo de orgolii și subiectivități, mereu preocupat de „măsurarea” fenomenului cultural, e una din „vocile” ce merită a fi ascultate. (Interviul integral poate fi citit în numărul de toamnă al revistei „Dacia literară”)
Călin Ciobotari: De-a lungul timpului, ați realizat o serie de studii sociologice având ca principală temă consumul cultural din Iași. La ce concluzii generale ați ajuns?
Adrian Netedu: Cercetările privind consumul cultural în mun./jud. Iaşi au fost încurajate de regretatul Vasile Munteanu, fost şef al Direcţiei Judeţene pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Naţional Iaşi. Prima cercetare am făcut-o în 2004 iar rezultatele erau descurajante în ce priveşte mai ales consumul cultural la sate dar şi procentele scăzute în mai toate domeniile consumului cultural-artistic (ca o consecinţă se impune în continuare o evaluare a tuturor căminelor culturale de la sate!). Au urmat şi alte cercetări pe eşantioane reprezentative din populaţia studenţească deoarece în oraşul nostru există diferenţe notabile în ce priveşte populaţia stabilă şi cea a tinerilor aflaţi la studii. O ultimă cercetare a avut loc în contextul eforturilor administraţiei locale de a participa la competiţia oraşelor Capitale Europene ale Culturii. Faţă de primii ani, revenind în teren a fost uşor de observat că între timp o serie de instituţii s-au reconstruit altele s-au reformat astfel că în prezent situaţia s-a schimbat în bine (cel puţin în municipiul Iaşi). Dintre concluziile ultimului sondaj amintesc de faptul că ieşenii cheltuiesc relativ puţin pe „bunuri” culturale; ieşenii consideră că profilul de brand al oraşului rezidă în triada cultură, istorie, oraş studenţesc; oraşul are un grup constant (deşi redus numeric) atras de consumul cultural de elită (operă, concerte simfonice etc.); ieşenii sunt însă buni consumatori de teatru.
Putem vorbi despre o tradiție festivalieră în orașul celor șapte coline? În caz că da, când vi se pare că începe această tradiție?
Cu siguranţă se poate vorbi de o tradiţie festivalieră a oraşului nostru, asumare care vine din faptul că Iaşul este un pol regional important. Se ajunge însă la o diversificare prea mare riscul fiind dat de scăderea calităţii acţiunilor propuse dar şi de saturarea publicului. În aceste condiţii se întâmplă să participi la un festival mai degrabă accidental decât printr-o intenţie clar definită anterior. Simpla enumerare a unor astfel de festivaluri trecute sau prezente este edificatoare: Festivalul artei şi creaţiei studenţeşti, Festivalul Trandafir de la Moldova, FILIT, Festivalul Internaţional al educaţiei, Festivalul Florilor de tei, Festivalul Internaţional al Muzicii Mecanice, Gardener Jazz Festival, Festivalul – Concurs Coral Internațional pentru Tineret „Gavriil Musicescu”, Iaşi Guitar Festival, Rock ‘n’ Iaşi Indoor, Street Food Festival, Moldova Salsa Fest, Festivalul Tanabata, Festivalul Internaţional de Folclor „Cătălina”, Iaşi Science Festival, Festivalul Magia Baloanelor, Festivalul Kasta Morrely Fashion Week, Festivalul Filmului German, Festivalul de Teatru Studenţesc Contemporan, Festivalul de teatru „EuroArt”, Festivalul Berii, Festivalul Național Studentesc „FEstudIS”, Festivalul Filmului European, Festivalul Cântecului Francez, Festivalul Filmului de Foarte Scurt Metraj, Festivalul Multicolor, Motorfest, Festivalul Internațional de Film de la Iaşi, Festivalul Internațional de Poezie „Grigore Vieru”, Festivalul Național Studențesc „Studentiada”, Festivalul Internațional de Teatru pentru Copii și Tineret, Festivalul folcloric „Datini și Obiceiuri de Iarnă” etc. La acestea se adaugă alte manifestări ample care nu au în titlu sintagma „festival”: Sărbătorile Iaşului, Târgul Internațional de Carte „LIBREX”. Prefigurând lipsa de timp, alte manifestări s-au mutat în regim nocturn: Noaptea muzeelor, Noaptea Albă a Străzii Lăpușneanu, Noaptea Devoratorilor de Publicitate. La acestea se adaugă diverse târguri (de cariere, handmade, de textile, de nunţi, de produse tradiţionale, de turism, de imobiliare etc.). Această listă, departe de a fi exhaustivă, dă totuşi o imagine deconcertantă asupra activismului festivalier ieşean. Se impune însă o analiză de profunzime a programelor acestor manifestări pentru a deduce plusvaloarea reală adăugată. La fel, trebuie văzut în ce măsură o serie de manifestări pot fi ineficiente din moment ce depind doar de bugetele publice. Şi asta cu atât mai mult cu cât se cere în ultima perioadă un nou festival muzical de amploarea celui de la Cluj, într-un soi de competiţie internă.
Cât de intens ați perceput implicarea factorului politic în zona festivalieră ieșeană?
Propun un exerciţiu! S-a lansat un nou festival, s-au stabilit coordonatele generale, s-a făcut o conferinţă de presă etc. O simplă căutare pe Internet dovedeşte că politicienii din administraţie sunt tot timpul prezenţi! Dacă aceasta e o normalitate, nu cred că trebuie criticată ci avut în vedere dacă, măcar în plan secund, regăsim acei specialişti în strategii şi management cultural care să pună în practică o anumită voinţă politică.
Deși Iașul este, în mod tradițional, oraș universitar, impresia mea e că marile evenimentele culturale studențești lipsesc aproape total, ca și cum studenții au încetat să existe ca o categorie distinctă. E justificată această percepție? Dacă da, cum se explică situația?
Câteva festivaluri studenţeşti sunt totuşi vizibile, nu ştiu acum şi cu ce impact. Pe vremea lui Ceauşescu era un singur mare festival şi ţin minte că erau totuşi manifestări de succes la o populaţie mai puţin atinsă ideologic. Studenţii de astăzi nu mai sunt însă studenţii de ieri: mai tot consumul cultural se petrece pe Internet şi, chiar în condiţiile unei culturi de tip zapping avantajele sunt excepţionale. Personal nu sunt adeptul teoriei că studenţii de altădată erau cu totul superiori iar cei de astăzi superficiali. Din contră, consider că noile generaţii fie şi cu o culturalizare frugală, mai puţin consistentă, au o serie de avantaje excepţionale. Este doar responsabilitatea lor de a folosi spaţiul virtual în mod creativ şi formativ şi sunt semne clare că mulţi o fac. Evident că e de preferat să citim o carte „fizică” şi nu una virtuală, să vedem un film sau teatru în sala de spectacole şi nu pe laptop sau să comunicăm faţă în faţă şi nu virtual printr-un lung şir de monologuri etc. Este deci clar că, şi în ce priveşte consumul cultural, totul se schimbă radical fără să cunoaştem însă prea limpede spre ce ne îndreptăm. Un lucru este cert: accesul la Internet, cu toate avantajele, aduce şi un minus de participare în manifestări culturale diverse.
Ce tip de festival credeți că lipsește în prezent Iașului?
Din cele spuse până acum aş deduce că Iaşul are un exces de festivaluri, fie ele generaliste, fie specializate. Tocmai de aceea poate este de preferat să se concentreze eforturile pe câteva festivaluri mari şi să se renunţe la cele mici sau la cele cu impact scăzut. De exemplu o serie de mici festivaluri pot fi înglobate în Festivalul Internaţional al Educaţiei (care la rândul lui trebuie regândit!). La fel Sărbătorile Iaşului ar trebui probabil separate şi decalate în cele religioase şi cele laice. Dacă e să ne inspirăm de la alţii, a face o clonă de tip Untold la Iaşi nu mi se pare o idee rea (deşi aş propune colaborarea cu organizatorii din Cluj!). Nu pot aprecia succesul unui festival rock la Iaşi din moment ce manifestările de profil sunt destul de rare iar grupul de amatori este relativ restrâns (deşi studenţii ar putea garanta o participare masivă). Un recent Gardener Jazz Festival a demonstrat că nu lipsesc amatorii acestui gen muzical deci se poate încerca şi mai mult – în alte condiţii de finanţare. Poate ar fi interesant un mic „festival” al tuturor celor cu preocupări şi rezultate artistice semnificative dar care sunt freelancers – cei dinafara structurilor culturale consacrate. Aici putem avea mari surprize.
Cum vedeți parcursul festivalurilor ieșene pentru următorii zece ani? Vom asista la o expansiune a acestei dimensiuni festivaliere sau, din contra, o restrângere a ei?
Referitor la posibilele viitoare festivaluri la Iaşi aş vrea să subliniez un lucru. În analizele sociologice am regăsit deseori legate două idei: ideea de festival şi aceea de regenerare urbană (rurală). Şi exemplele sunt foarte multe. Să amintesc de Festivalul de Jazz de la Garana (jud. Caraş Severin) ajuns deja la ediţia cu numărul 20. Nu numai că festivalul este excepţional, dar vorbim şi de renaşterea din temelii a unei localităţi rurale izolate. De asemenea, în alte spaţii geografice a ceda foste hale industriale părăsite unor tineri creativi a devenit o practică (vezi cazul Fabricii de pensule din Cluj). Iaşul are în continuare zone mari, foste zone industriale care pot fi recuperate (deşi mereu se pune problema proprietăţii sau a unor interese imobiliare). Un centru extins pentru orice vârste, pentru amatori de orice expresie artistică ar trebui să regăsim în orice zonă a oraşului exploatând în primul rând construcţiile părăsite sau care pot fi recuperate. Gradul de implicare în industrii creative de orice fel poate fi un barometru al deschiderii spre nou, spre modernitate. Abia după aceea, forţe creatoare diverse – de exemplu absolvenţi din domeniul artistic care caută facilităţi pentru munca lor – pot imagina noi manifestări de amploare. Prin cele spuse aici susţin apariţia prin „forţe locale” a unor noi manifestări festivaliere, dar aceasta ca o rezultantă a unor energii creatoare nevalorificate şi nu prin implementarea unor manifestări costisitoare, impuse dinafară, fără implicarea tinerilor (absolvenţilor) acestor locuri. La o expoziţie de fotografie la Galeriile Cupola am fost surprins de dorinţa expozanţilor prezenţi de a părăsi România, lipsa de şanse fiind evocată tranşant.
În concluzie sunt adeptul unei continuităţi a manifestărilor festivaliere însă cu un accent pe valoare artistică, pe implicarea tuturor celor cu posibilităţi de exprimare estetică şi pe regenerare urbană.