După ce votul prin corespondenţă s-a dovedit un eşec la alegerile parlamentare, prin prisma procedurii greoaie de vot, votul electronic ar putea fi considerat o alternativă la votul clasic. Centrul pentru Studiul Democraţiei a realizat un studiu pe temă oportunităţii introducerii votului electronic în România, o metodă de exercitare a votului adeseori invocată în spaţiul public, de către politicieni sau reprezentanţi ai societăţii civile, drept o soluţie pentru rezolvarea unor probleme precum participarea scăzută la vot, accesul la vot (în special pentru românii din străinătate) sau încrederea scăzută în alegeri.
La nivel global, metodele de vot utilizate ca alternativă la votul în secţii sunt votul prin împuternicire (prin „proxy”), votul prin corespondenţă poştală şi votul prin internet. „Raportul nostru aduce în discuţie experienţă altor state cu votul electronic, recomandările internaţionale, problemele legate de securitatea online vizibile în contextul alegerilor din SUA, dar şi răspândirea utilizării internetului în România pentru operaţiuni care necesită confindentialitate şi un grad ridicat de securitate (precum operaţiunile bancare sau cumpărăturile online)“, arată autorii studiului.
Din documentele cu recomandări existente la nivel internaţional, studiul relevă mai multe condiţii necesare pentru implementarea votului prin internet, multe dintre ele fiind departe de a fi îndeplinite în România. Stadiul la care ne aflăm privind accesul la internet al populaţiei sau nivelul scăzut de încredere în instituţii şi corectitudinea alegerilor nu lasă mult loc de optimism privind modul în care votul prin internet ar putea fi implementat în România.
Condiţii necesare pentru implementarea votului prin internet:
Stadiul îndeplinirii lor în România
1. Existenţa legislaţiei privind pilotarea diverselor metode de votare:
Nu există nici o iniţiativă de a legifera proiecte pilot pentru votul prin internet.
2. Nivel foarte înalt de încredere în autorităţile electorale centrale şi alegeri în general
Nivel relativ scăzut de încredere în autorităţile electorale
Nivel scăzut de încredere în corectitudinea alegerilor
3. Nivel relativ redus de conflict politic
Nivel relativ redus de conflict politic – însă cu nivel redus de încredere în politicieni şi autorităţi
4. Lipsa unui istoric al fraudei electorale
Anchete în curs privind nereguli electorale la alegerile din 2014
Condamnări pentru fraudă în cazul referendumului din 2012
Nereguli semnificative constatate de autorităţile electorale privind votul la referendumul din 2012
Acuzaţii de fraudă privind majoritatea alegerilor începând cu 2004
5. Resurse academice şi economice pentru a implementa o soluţie sigură pentru votul prin internet
Costurile pentru implementarea votului prin internet pot fi o povară pentru administraţia românească, la fel şi formarea de specialişti în domeniu.
6. Mecanisme de autentificare disponibile (card de identitate electronic, semnătură electronică, token, cod utilizator şi parolă PIN, autentificare biometrică, autentificare prin SMS, etc. )
Doar autentificare prin cod utilizator şi parolă PIN -site-ul www.ghişeul.ro.
Acest sistem de autentificare este însă printre cele mai nesigure metode, cele mai multe atacuri de securitate atacă aceste tipuri de sisteme de autentificare.
7. Acces la internet pentru întreaga populaţie – de acasă, de la serviciu, de la calculatoare publice
România se clasează pe penultimul loc din Uniunea Europeană privind accesul la internet.
8. Folosirea frecventă a serviciilor publice pe internet
România se clasează pe penultimul loc din Uniunea Europeană privind utilizarea serviciilor publice prin internet (
„Pe bază tuturor acestor elemente, nu considerăm că România nu se află într-un context favorabil pentru introducerea votului electronic pe termen scurt, dar că Autoritatea Electorală Permanenţă trebuie să îşi asume cât mai curând lansarea unei dezbateri ample pe această temă, care să includă identificarea celor mai bune soluţii tehnice şi pregătirea unor proiecte pilot“, este concluzia studiului.
