Se anunță, cel puțin pe internet, o duminică încinsă, crucială ar zis Moise „care a despărțit online-ul de offline„ Guran. O duminică în care mii de oameni vor protesta în București, Cluj, Timișoara, Brașov, față de tentativele PSD de a-și face scăpați prietenii cu probleme în justiție printr-o lege a grațierii și, dacă se poate, și printr-o amnistie.
Unde mai pui și incendiul de la Bamboo, și gata, avem și varianta cealaltă, teoria conspirației, Iohannis scoate lumea în stradă gata să îl aducă pe Cioloș înapoi. Eu zic să vă păziți apartamentele și casele, piromanul ăsta de Klaus este extrem de periculos.
Dincolo de toate aceste aspecte de mai sus, demersul protestelor de stradă este unul democratic. Binevenit într-o democrație. Oamenii au mai multe instrumente la îndemână prin care să își expună părerile, să decidă pentru ei. Protestul e unul din ele. Mai e și votul, dar acesta pare prea plictisitor și deloc aducător de likeuri și shares pe rețelele sociale.
Așa că tinerii frumoși și liberi, după un decembrie plin de sărbători, au decis să iasă în stradă. Rămâne să vedem câți. Rămâne să vedem pentru cât timp. Și cu ce rezultat. Dar despre un lucru putem fi de acord de pe acum: nu aceasta este duminica decisivă. Nu aceasta este duminica care ne poate schimba viitorul.
Acea duminică a fost pe 11 decembrie. Și, ne place sau nu, atunci s-a decis viitorul României. Poate dacă am fi mai mult implicați atunci când chiar e nevoie de noi și nu numai la proteste, nu am fi stat azi cu frica în sân că PSD va încerca să schimbe atât de radical parcursul țării.
Au și protestele de azi o importanță. Arată unei coaliții fără precedent că lumea e cu ochii pe ea. Și poate îi mai temperează prioritățile anti justiție. Dar în același timp, protestele de azi confirmă marea fractură pe care o traversează România de ceva timp: unii cu protestele, alții cu votul. Și până acum, câștigă doar ăia cu votul.
