Manifestațiile pe teme civice și fără organizatori preciși au mereu o relație delicată cu politicul. Pe de o parte temele civice sunt politice, iar acțiunile civice pot avea consecințe în distribuția puterii. Cine iese în stradă împotriva lui X trebuie să își asume că Y și Z, concurenții, vor beneficia. Pe de altă parte, în funcție de temă, mulți manifestanți pot fi preocupați ca lupta lor să nu fie „confiscată” în scopuri politice. Această ambiguitate se răsfrânge și în poziționările partidelor. Cum să contești o manifestație fără să pari că te ridici împotriva poporului? Cum să susții o manifestație fără să asumi eșecul tău parlamentar sau fără să fii acuzat că o deturnezi?
De aceea, este necesară o anumită grijă când faci aceste poziționări.
USR: cu înțelepciune
Încep cu cei de la USR, cărora este mai simplu. USR este un partid parlamentar, dar dintre parlamentarii săi unii (mulți) au stat mai mult în stradă decât în banca parlamentară. dacă vor să participe, greu să le reproșezi că nu renunță brusc la una din activitățile civice favorite.
Teoretic, USR ar putea chiar să politizeze piața, cel puțin în București. 50% din populația cu educație superioară l-a votat pe Nicușor Dan la Primărie. Ținând cont că educația superioară va domina, probabil, între cei de la manifestație, îmi vine greu să îmi imagine că bannerele USR ar fi huiduite.
DAR, asta nu înseamnă că ar fi o idee buna pe termen mediu și lung. USR are nevoie nu doar să urmeze cetățenii în stradă ci și să conducă în Parlament (lucru pentru care primesc și bani de la buget).
Deși USR nu ar avea probleme în piață, unele gesturi de curtoazie față de protestatarii non-USR ar fi binevenite. Cum ar fi să postezi din piață pe contul personal de Facebook în loc să încerci să folosești ocazia ca să îți crești traficul pe pagina de politician.
PNL: cu prudență
Îi place sau nu, PNL este un partid „al sistemului” în ochii părții celei mai radicale ale electoratului urban și liberal. În această calitate el nu prea își poate permite să trimită personaje de prim-rang în piață. Mai ales pe aceia care, veniți pe filieră PDL, nu au acceptat legitimitatea și utilitatea manifestațiilor de stradă până în 2014 (mă gândesc la Cătălin Predoiu, de exemplu).
Asta nu înseamnă că nu poate nici un politician să iasă cu manifestanții. Dar figura trebuie să fie suficient de low-level ca să nu trezească suspiciuni.
În rest, PNL trebuie să joace în parlament, încercând să fie (el și nu USR) principala voce a străzii.
PSD: cu șiretenie
PSD nu va ieși împotriva propriului guvern… asta e clar. Dar ar fi nevoie să arate o atitudine relaxată. În definitiv PSD a candidat pe o platformă populistă de stânga. Mai mult, în 2012 strada era „de bine”. Nu este deloc indicat să se apuce acum să certe poporul.
Mai mult, acei social-democrați sau liberal-democrați pe care i-a luat gura pe dinainte ar trebui puși la punct și nu încurajați.
PSD mai poate și să pună un mic spin (adică o redirecționare) pe această poveste. Ar putea zice că ei înțeleg importanța opoziției într-o democrație robustă și că s-ar bucura să vadă Opoziția convingătoare în Parlament. Dar „pentru că Opoziția din Parlament este slăbită de diviziuni interne”, ar putea zice partidul, „ne bucurăm că măcar cetățenii nu și-a pierdut spiritul civic”.
Evident, PSD nu va face asta. Există o anumită imaturitate democratică la politicienii români care îi face să creadă că trebuie să anihileze opoziția, nu doar să se mulțumească să exercite puterea.
PMP, ALDE: nu prea contează
PMP și ALDE rămân partide de lider și de organizație și nu vor fi neapărat afectate de atitudinea lor față de manifestanți.
