De regulă odată cu vârsta dispare problema copilului de a dormi într-un pat cu părinţii dispare de la sine. Dar unii copii se dezvaţă foarte greu să delimiteze propriul spaţiu intim de cel al părinţilor, ceea ce le poate crea neînţelegeri, disconfort şi chiar conflicte.
Deşi motivele unei asemenea situaţii create în familie par evidente, totuşi ele trebuie formulate:
- Grija excesivă a mamei pentru copil: “Copilul va avea o traumă psihologică” sau “Copilul încă e prea mic şi îi este frică să doarmă singur”.
- Incapacitatea părinţilor de a fi categorici, ei cedând în faţa isteriilor copilului: “Bine, astăzi vom răbda şi aşa”.
- Nedorinţa de a acţiona împreună: tata se supără pentru că mama îi atrage prea multă atenţie copilului în detrimentul său, iar mamei îi pare că tata e prea egoist.
Identificând corect cauza principală veţi putea acţiona în mod corespunzător pentru a rezolva problema. E suficient să urmaţi nişte recomandări simple pentru a îndepărta această obişnuinţă a copilului.
Jocul
O metodă sigură este să explicaţi copilului că dormitorul părinţilor este teritoriul lor şi acest lucru trebuie tratat cu respect. Nu îi interziceţi să intre acolo, ci doar să respecte anumite limite. După o astfel de discuţie serioasă puteţi propune un joc: în cutare zi a săptămânii copilul să nu intre în camera părinţilor, iar somnul în dormitorul copilului este un adevărat premiu.
Totul se face treptat
E inadmisibil să stresaţi copilul cu poziţii extreme: “Începând cu azi să nu mai calci aici!”. Să-i vorbiţi copilului cu dragoste înainte să adoarmă, creaţi o predispoziţie de somn liniştit. În perioada de adaptare ar fi bine să lăsaţi o luminiţă aprinsă în dormitorul copilului şi să-i citiţi poveşti. Copilul trebuie să vadă că trecerea sa în alt dormitor nu schimbă în nici un fel relaţiile sale cu mama şi tata.
Hotărârea
Copiii sunt nişte manipulatori foarte abili, deşi nu o fac cu rea intenţie, iar uneori chiar fără să-şi dea seama. Să fiţi prudenţi, la început copilul va inventa tot felul de fobii ca să vi se facă milă şi să-l luaţi în patul dvs. După citirea poveştilor şi un sărut pe frunte, e obligatoriu somnul şi nimic altceva. Nu mai intraţi în camera copilului până nu adoarme. El trebuie să înţeleagă că înţelegerea e înţelegere şi trebuie respectată.
Consecvenţa
Adesea copilul mare ajungă să doarmă cu părinţii din singurul motiv că părinţii nu au putut să-i explice la timp tot ce se cuvenea. Este foarte important să nu vă opriţi la jumătate de drum, ci să îi setaţi treptat în conştiinţa copilului ideea că somnul aparte de părinţi este unica soluţie normală. Sigur mila părintească îşi va spune cuvântul, dar să nu uitaţi că aceste schimbări sunt benefice în primul rând pentru copil, căci el trebuie să treacă prin experienţele normale ale vârstei sale.
Regimul
În mod evident stabilirea unui regim este cea mai eficientă acţiune pe care o puteţi face. Lucrurile care se repetă de la o zi la alta devin foarte repede o obişnuinţă pentru copil, iar el devine mai ordonat şi mai disciplinat dacă are un regim zilnic.
Străduiţi-vă ca spre seară aria de activitate a copilului să fie redusă la spaţiul camerei sale. În acest fel el se va obişnui uşor cu dormitorul său.
Aplicând recomandările de mai sus veţi observa că în scurt timp copilul nu va mai simţi necesitatea de a dormi împreună cu părinţii. În acest fel nu va avea de suferit nici psihologia copilului, nici relaţia dintre părinţi.
