Potrivit lui Lukaşenko, supranumit „ultimul dictator al Europei“, belaruşii şi-au obţinut foarte uşor independenţa în comparaţie cu alte popoare şi trebuie să evite un conflict militar.
Aceste declaraţii, prezentate de agenţia Belta, nu sunt făcute întâmplător. Ele vin în contextul răcirii relaţiilor între Aleksandr Lukaşenko şi omologul său rus Vladimir Putin şi înmulţirii zvonurilor precum că Rusia este pregătită să absoarbă oricând Belarusul.
Analiştii spun că Rusia s-a implantat treptat şi sigur în Belarus în cei 25 de ani de la căderea Uniunii Sovietice, iar Lukaşenko se simte captiv şi caută alternative.
În ultimii doi ani, Aleksandr Lukaşenko a întreprins mai multe acţiuni de deschidere faţă de Europa, acceptând eliberarea ultimilor deţinuţi politici şi eliminând vizele pentru 80 de ţări, inclusiv pentru cele membre UE.
Pe fondul acestei timide deschideri, relaţiile dintre Minsk şi Moscova se împotmolesc. Rusia şi-a redus drastic livrările de petrol către Minsk, forţându-l pe Lukaşenko să caute tot mai mult surse alternative de aprovizionare şi să se apropie de Organizaţia Mondială a Comerţului.
În afară de aceste eforturi, Aleksandr Lukaşenko, aflat de 22 de ani la putere, şi-a intensificat retorica naţionalistă şi populistă, dând asigurări că va lupta până la capăt pentru independenţa ţării sale, nu-i va permite nimănui să-i umilească concetăţenii şi că poate da oricând salarii de 1.000 de dolari pe lună.
Asemeni lui Putin, Lukaşenko vede în destrămarea Uniunii Sovietice un dezastru, dar exclude orice posibilitate de integrare în Rusia.
Însă mulţi cetăţeni ai Belarusului se văd deja în Rusia, ceea ce explică îngrijorările lui Lukaşenko şi ipoteza ca Rusia să absoarbă oricând statul vecin.
Cum s-a implantat Rusia în Belarus?
Mulţi belaruşi îl preferă pe Putin lui Lukaşenko, notează cotidianul elveţian Le Temps. „Lukaşenko nu mai are influenţă. Nu mai pare capabil să redreseze economia“, spune pentru Le Temps Vadim, un inginer în căutare de muncă.
„Nepotismul preşedintelui nostru blochează dezvoltarea ţării. Cred că am trăi mai bine dacă am face parte din Rusia“, afirmă la rândul ei Olga, o angajată în domeniul telecomunicaţiilor.
Cum a fost detronat Lukaşenko de către Putin în propria ţară? Explicaţia poate fi oferită de interesul acordat de belaruşi canalelor ruseşti, explică pentru Le Temps un expert în mass-media.
„Propaganda lor este o ameninţare enormă pentru securitatea noastră naţională şi chiar pentru identitatea belarusă. Putin îl împiedică pe Lukaşenko în blocarea canalelor ruseşti ameninţându-l cu sancţiuni. Acesta este motivul pentru care belaruşii se simt ruşi şi le admiră liderul“, explică expertul în mass-media, care a preferat să-şi păstreze anonimatul.
Totodată, Rusia este tot mai prezentă pe piaţa energetică a Belarusului.
Recent, Rusia a construit o centrală nucleară în Belarus, prima în această fostă republică sovietică afectată de explozia de la Cernobîl.
Moscova a investit 10 miliarde de dolari în centrala nucleară Astraveţ, care va deveni funcţională în 2018. Această investiţie a stârnit mereu îngrijorări. Centrala este situată la 50 de kilometri de Vilnius, capitala Lituaniei.
„Moscova i-a impus această centrală lui Lukaşenko, care nu o voia, pentru că aveam deja un surplus de producţie de energie electrică“, subliniază Irina Krâlovici, economistă şi redactor-şef la site-ul belrynok.by.
„Rusia controlează deja în totalitate sectorul nostru gazifer. Odată cu Astraveţ, Moscova va controla piaţa de electricitate“, atrage atenţia ea.
În faţa unei dominaţii atât de evidente, Aleksandr Lukaşenko încearcă să deturneze atenţia. Ba joacă rolul unui şef de colhoz, ba îi ceartă în public pe miniştri, ba trimite săgeţi către liderii ruşi. Însă el se află într-o situaţie fără scăpare, consideră redactorul-şef de la belrynok.by.
„Într-un final, Belarusul va fi înghiţit“, avertizează ea.
„Ruşii acţionează încet şi sigur, la fel cum au procedat în Ucraina. Va dura probabil cinci sau zece ani şi se va ajunge la un ciclu electoral rusesc. Lukaşenko va fi primul şi ultimul preşedinte belarus“, apreciază ea pentru Le Temps.
Masare de trupe la graniţa de vest a Rusiei
Vara trecută, grupul de analiză InformNapalm, cunoscut pentru investigaţiile conflictelor din Donbas şi Siria, relata despre o concentrare de trupe şi echipamente militare ruse la Klinţî, în regiunea Briansk, la graniţa cu Belarus.
Potrivit unor experţi citaţi de InformNapalm, Rusia construieşte un sistem de „apărare“ pe direcţia Moscova-Minsk.
InformNapalm avertizează că transferul de trupe ruse la Klinţî creşte pericolul repetării scenariului din Crimeea în Belarus.
În opinia expertului militar independent Aleksei Alesin, apariţia unei noi baze militare se poate explica prin faptul că Rusia nu are încredere totală în aliatul său Belarus şi construieşte o „a doua linie de apărare” pe teritoriul său.
„Vă interesează ce se întâmplă cu Republica Moldova? Nu vă pot răspunde decât după luna martie. Dar ştiţi de ce? Fiindcă în martie, noi, în ghilimele Kremlinul, avem planificată invazia Belarusului. Deci, noi trebuie să terminăm cu acest nesigur Lukaşenko, fiindcă e mai nesigur şi decât cei de la Kiev“.
