Anul 1940 a fost o pată neagră în istoria României. Țara noastră a primit în luna iunie o notă informativă de la Moscova. Sovieticii emiteau pretenții asupra Basarabiei și a Bucovinei de Nord și își motivau cerințele pe seama faptului că România ar fi ocupat Basarabia timp de 22 de ani. În Consiliul de Coroană, ultimatumul a fost acceptat cu un singur vot împotrivă, cel al istoricului Nicolae Iorga.
Imediat au acționat și maghiarii, care au cerut anexarea Transilvaniei iar bulgarii voiau Cadrilaterul. Pentru că negocierile nu ajungeau la un consens, Ungaria a apelat la Hitler, care era un susținător al revizuirii Tratatului de la Trianon. Pe de altă parte, România avea resurse bogate în petrol și cereale iar Germania nazistă avea nevoie foarte mare de materii prime.
După ce a preluat puterea, mareșalul Antonescu i-a promis lui Hitler că îi va pune la dispoziție un contingent numeros de trupe pentru a ataca Stalingradul, cu mențiunea că armata română este slab pregătită. Hitler i-a cerut lui Antonescu să-i spună care este cantitatea de armament de care armata română ar avea nevoie, dar solicitările noastre au fost aberante.
Într-o discuțíe purtată într-o altă ocazie cu feldmareșalul Johann Gustav Keitel relatată într-o carte scrisă de autorii Henrik Eberle și Matthias Uhl, Hitler ar fi spus: „De armele alea am eu nevoie! Voi plăti pentru petrolul lor cu automobile, moticiclete, biciclete și, poate le voi da și cărucioare, dar nu le voi da arme! Oricum nu ar ști cum să folosească armele germane!”
Hitler se temea că dacă îi va da armament României, atunci țara noastră și-ar fi făcut rezerve și ar fi atacat Ungaria după terminarea războiului.
Mai mult, pe click.ro.
