Universitatea Bucureşti, Academia de Studii Economice Bucureşti şi Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative sunt doar trei dintre instituţiile organizatoare de doctorat, dintr-o listă care numără numără aproape 40 de şcoli doctorale, care folosesc softul privat de verificare a lucrărilor sistemantiplagiat.ro. Banii pe care trebuie să îi plătească universităţile pentru a verifica tezele de doctorat prin intermediul acestei platforme ajung, potrivit ministrului Educaţiei, Pavel Năstase, şi la 30.000 de euro pe an.
Asta, deşi Ministerul Educaţiei a finalizat în 2015, prin fonduri europene, propria platformă antiplagiat, doct.edu.ro, iar Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării (UEFCSDI), instituţie subordonată aceluiaşi Minister al Educaţiei, deţine o altă platformă, SemPlag. Oficialii de la Educaţie susţin că ambele softuri ar fi funcţionale.
„În primul rând cei care doresc să verifice lucrările trebuie să fie din universităţi sau din Institute de Cercetare –Dezvoltare. Aceştia pot intra în platformî unde există un formular care trebuie completat. Se completează formularul respectiv, se validează şi pe urmă cel care a solicitat permisiunea să facă verificarea unei lucrări primeşte pe e-mail toate datele de acces la platformă putând să verifice gratuit teza”, a explicat purtătorul de cuvânt al UEFISCDI, Marela Rotar.
Potrivit oficialilor din Minister, şi doct.edu.ro este funcţională, iar până acum s-ar fi făcut circa 5.000 de logări din partea Universităţilor. Însă aici nu totul ar fi gratuit sau nu pe termen nelimitat, cel puţin. Asta pentru că platforma doct.edu.ro se utiliează prin programul sistemantiplagiat.ro pe care îl foloseşte toată lumea contra cost.
Directorul Consiliului Studiilor Universitare de doctorat din cadrul Universităţii Bucureşti, profesor universitar Bogdan Murgescu, spune că în momentul în care a fost contractat softul a fost contractat un număr limitat de verificări.
„Ministerul are SemPlag, realizat prin UEFISCDI, şi mai are cumpărat printr-un proiect, de la aceeaşi firmă, un număr de verificări de teză prin doct.edu.ro. Ministerul avea contractate pentru un număr fix de verificări. Nu ştiu câte au fost folosite şi câte mai sunt”, a spus Bogdan Murgescu, fost consilier pe învăţământ superior la Ministerul Educaţiei.
Ministrul Educaţiei nu ştie de vreun soft pe fonduri europene
Într-un interviu acordat Mediafax, ministrul Educaţiei, Pavel Năstase, declara că Academia de Studii Economice, a cărei rector a fost, a introdus o platformă antiplagiat pentru care se plătesc în jur de 30.000 de euro pe an, şi că în momentul de faţă există foarte multe platforme care reprezintă instrumente de depistare a plagiatului. Totodată, noul ministru nu pare să ştie că a existat implementat vreodată, la nivelul instituţiei pe care o conduce, vreun proiect pe fonduri europene care să vizeze realizarea unui soft antiplagiat, dar nu a putut spune nici ce soft utilizează ASE-ul.
„Universităţile continuă să plătească, pentru că acest soft este pe bază de abonament. Nu suntem proprietari, este o firmă poloneză care a produs acest soft ce este accesat de mai multe universităţi. Este un sistem făcut de o firmă în Polonia, care a fost testat în România, iar, în urma testelor, unele universităţi aleg să folosească această platformă. Nu ştiu cum se numeşte platforma, ştiu doar că accesul se face pe bază de abonament. Universităţile plătesc în funcţie de numărul de lucrări, numărul de pagini care se supun evaluării. Dacă dumneavoastră vorbiţi de un proiect pe fonduri europene care să facă o platformă în sensul ăsta, nu am cunoştinţă”, a răspuns ministrul Educaţiei, Pavel Năsase, întrebat de ce universităţile continuă să plătească sevicii de verificare a lucrărilor de doctorat când există servicii gratuite la îndemână.
„Am redus folosirea softului pe bază comercială“
Universitatea Bucureşti, pe de altă parte, se pare că a început să testeze şi softurile Ministerului Educaţiei. Astfel, directorul Consiliului Studiilor Universitare de doctorat din cadrul Universităţii Bucureşti, Bogdan Murgescu, deşi a declarat iniţial că Universitatea utilizează tot sistemantiplagiat.ro pentru verificarea lucrărilor de doctorat, susţine că numărul accesărilor acestui soft a devenit din ce în ce mai mic în favoarea platformelor ministeriale.
„Noi folosim unul dintre softurile aprobate prin ordin de ministru. Este vorba de sistemantiplagiat.ro. Mi-e greu să spun cam cât costă, pentru că este un sistem mai complicat de contractare care se face la numărul de texte controlate. Depinde şi lucrarea cât este de mare. Avem costuri destul de semnificative pe chestia asta. Ministerul a pus la dispoziţie universităţilor posibilitatea de a folosi acel soft, SemPlag, iar din acest motiv am şi redus folosirea softului pe bază comercială, dar rămâne încă folosit pentru o serie de alte lucruri decât teza finală, referate pe parcurs sau alte momente decât teza şi de asemenea, lucrări de licenţă, master”, a declarat Murgescu.
Unirea întru detectarea plagiatului, eşuată
Primul soft, doct.edu.ro, a costat aproape 15 milioane de lei, fără TVA, bani proveniţi din Fondul Social European prin PODCA, şi ar fi trebuit să se unifice cu cel realizat de UEFISCDI, produs în cadrul unui proiect PSODRU şi care a costat peste 12 milioane de lei. Astfel, potrivit Ministerului Educaţiei, unificarea ar fi fost unul din obiectivele fostului ministru al Educaţiei Adrian Curaj, doar că acesta a fost remaniat, iar marea unire a softurilor antiplagiat a fost uitată.
„Implementarea sistemului informatic va lua în calcul toate nevoile privind derularea optimă a proceselor de preluare, evaluare şi informare privind tezele de doctorat şi de gestionare a titlurilor universitare şi va integra în totalitate sistemul informatic pilot existent în acest moment (Platforma pilot de evaluare a tezelor de doctorat), dezvoltat de UEFISCDI”, arată pe pagina doct.edu.ro.
Funcţionalitatea SemPlag, contestată
Potrivit specificaţiilor softului SemPlag, detecţia plagiatului s-ar face prin utilizarea internetului, a bazei de date interne, dar şi a bazei de texte a beneficiarului. Totodată, factorul de „indecizie” al softului (procentul frazelor dintr-o lucrare de doctorat, de ex., care nu au fost regăsite în baza de contrastare şi/sau pe web, n.r.) ar fi de doar 1%. Sunt însă voci care susţin că în realitate SemPlag e posibil să rateze în propoţie de 98%.
Deocamdată însă, SemPlag rămâne unul dintre cele şase programe recunoscute de Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare şi utilizate la nivelul instituţiilor de învăţământ superior în vederea stabilirii gradului de similitudine pentru lucrările ştiinţifice aprobate prin ordin de ministru, de către Adrian Curaj în martie 2016.
