Am râs când era unu, electronist, ministru agriculturii, ba chiar unii s-au jurat că, așa ceva n-o să se mai întâmple. Luase deontologia profesională un vânt din pupa (sau o scăpat unul în direcția pomenită) și aproape că s-ar fi dres busuiocul. Până la Iordache. Dom injiner, mecanic, cu diplomă, ține ocupat fotoliul de ministru la justiție. Adică face omu a doua facultate, ce-i drept, de drept, la după-amiaza juneții și la câțiva ani, ajunge ministru. Alo, domnilor experți în juridică, domnilor doctori în drept, domnilor judecători, n-aveți vreun grefier mai prezentabil, să-l puneți ministru? Păi la câte știe un grefier cu două decenii de serviciu, pariu că-l trece strada pe Iordache, cu tot cu susținerea de partid. Asta, una. Doi. Ne-ar explica cu subiect și predicat, care-i treaba cu grațiela asta … sau grațiere, cum o mai fi, de ce-i bună și de ce nu. Nu stătea ca mamifera-n trei litere, de teamă să nu scape vreun porumbel și să și-o ia de la partid, da?
În zilele astea, cei mai vocali sunt cei scoși la înaintare de Dragnea, președintele și o seamă de nume din media. Oameni, la care ne așteptam să fie mai vehemenți, tac. Sau vorbesc în felul lor. N – am auzit opoziția să se bășice semnificativ, așa că pe bună dreptate se poate afirma că opoziția este … strada. Se mai dă câte o postare pe rețele de socializare, mai o bârfă pe ici colo, plus pariuri dacă trece sau nu ordonanța. Ce înseamnă asta? Oare nu cumva și cei care nu-s la putere sunt și ei beneficiari ai grațierii și situația le convine? Adică în condițiile în care ieși la rampă cu declarații în trend, mai mult de „hai să fie“, nu cumva dai un semn că-ți convine? Să-și bată capul ăștia și vedem ce iese după, stăm liniștiți. Așadar, mă întreb: unde-s parlamentarii ieșeni? Altă întrebare: care-i poziția lor față de treaba asta?
Văru Cicero
