Daniel Șandru ”Serviciul public înseamnă administrarea problemelor societății românești în interesul direct al românilor și nu în cel al unei oligarhii de tip mafiot”
Robert Amuntencei ” Este falsă ideea conform cu care lupta anticorupţie “va fi blocată” şi prejudiciile materiale nu vor mai fi recuperate”
Este bună sau rea faimoasa Ordonanță 13? 7Est a încercat să obțină răspunsuri și păreri pertinente de la doi ieșeni care s-au făcut remarcați în această perioadă prin pozițiile pe care le-au avut în privința acestui subiect. Daniel Șandru, fost secretar de stat, cadru didactic universitar și politolog recunoscut, și Robert Amuntencei, avocat în Baroul Iași, își expun părerile în rândurile de mai jos uzând de argumente lucide, fără a se transforma în ”talibani” învrăjbiți ai vreunei baricade.
GALERIE FOTO
- De ce sunteți pentru/împotriva faimoasei ordonanțe 13 emisă de Guvernul Grindeanu?
Daniel Șandru: Întâi de toate, necesitatea adoptării acestei ordonanțe de urgență nu se regăsește nicăieri în Programul de Guvernare cu care PSD s-a prezentat în fața alegătorilor de-a lungul campaniei electorale și grație căruia a câștigat alegerile. În al doilea rând, nu cred că este justificată nici o urgență, astfel încât prevederile ordonanței să nu fie supuse unei reale dezbateri publice. În al treilea rând, consider că adoptarea, pe furiș, la adăpostul nopții, a acestei ordonanței reprezintă nu numai un act de sfidare la adresa românilor – indiferent de simpatiile lor politice – ci și o expresie a modului în care, în manieră abuzivă, serviciul public, care e principala datorie a unui Guvern, a fost transformat într-un serviciu destinat să rezolve problemele unor politicieni cu probleme de natură penală.
Robert Amuntencei: Sunt pentru modificarea Codului penal sub aspectul clarificării conţinutului constitutiv al infracţiunii de abuz în serviciu prin punerea în acord cu hotărârea CCR nr. 405/2016. Hotârârea CCR stabileşte introducerea unui prag valoric de la care fapta funcţionarului devine infracţiune. Astfel, se vor evita cazuri de genul celor în care un fincţionar a fost trimis în judecată pentru abuz în servicu, stabilindu-se în sarcina sa un prejudiciu de 250 lei şi aplicarea unui sechestru pe un bun mobil care valora 15.000 euro. Este falsă ideea conform cu care lupta anticorupţie “va fi blocată” şi prejudiciile materiale nu vor mai fi recuperate, în condiţiile în care răspunderea civilă delictuală este în vigoare de la 1864. În aceeaşi manieră, nu se poate reţine faptul că statul va fi prejudiciat cu peste 1.000.000.000 de euro- ce reprezintă prejudiciile însumate din dosarele D.N.A. trimise în judecată pe abuz în serviciu- în condiţiile în care “inculpaţii” din acele dosare beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, iar la finalul cercetării judecătoreşti, instanţa poate dispune achitarea acestora.
- În zilele acestea am văzut foarte multă lume în stradă. De ce credeți că au ieșit românii să protesteze: pentru textul în sine, pentru atitudinea guvernanților de după adoptarea ordonanței sau pentru modalitatea în care s-a procedat?
Daniel Șandru: Cred că, segmentat, date fiind toate cele trei aspecte pe care le-ați menționat. Cred că, inițial, indignarea a survenit modului total lipsit de onestitate în care a fost adoptată ordonanță, aceasta neaflându-se pe ordinea de zi, fiind introdusă suplimentar, printr-o intervenție foarte scurtă, determinată și, așa cum s-a văzut după publicarea stenogramei ședinței Guvernului din seara zilei de 31 ianuarie 2017, eficientă a ministrului-kamikaze Florin Iordache. S-a adăugat, aici, „urgența” publicării ordonanței, în noaptea respectivă, în MOF, într-o manieră care, evident, induce o totală suspiciune. A urmat, desigur, atitudinea arogantă și sfidătoare a guvernanților, ca și aceea a liderilor coaliției majoritare, Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu, la care s-a adăugat actul informării, de către cetățenii revoltați, cu privire la textul în sine al documentului. Toate acestea, așa cum corect le-ați identificat, au avut drept efect ieșirea oamenilor în stradă, într-un număr care ar fi trebuit să le dea politicienilor, și subliniez că tuturor politicienilor, de gândit. Nu s-a întâmplat așa, din câte se pare, nici până în prezent, și tocmai din acest motiv oamenii protestează în continuare.
Robert Amuntencei: Cred că acea parte dintre românii care a protestat în această perioadă a avut o problemă în primul rând cu modalitatea în care guvernul a înţeles să adopte ordonanţa 13/2017, dublat de o lipsă de comunicare a guvernului -care trebuia să explice pe inţelesul tuturor modificările aduse. În altă ordine de idei, consider că era imperios ca acest guvern să expună un punct de vedere coerent şi organismelor europene , care au înţeles(greşit) că s-a adus atingere legislaţiei anticorupţie. Trebuia precizat faptul că abuzul în serviciu nu este o infracţiune de corupţie ( ci de serviciu) şi că infracţiunile de corupţie -darea şi luarea de mită, traficul de influienţă, etc -au rămas neschimbate.
- Am văzut că mesajele străzii sunt interpretate intenționat în mod eronat pentru a fi folosit în scopuri politice. Am văzut de asemenea că se încearcă acreditarea că nucleul dur de la care au început protestele și care a generat ulterior acest bulgăre imens este de fapt o masă de manevră în scopul manipulării opiniei publice. Care e până la urma urmei adevărul despre aceste manifestații și despre mesajul străzii?
Daniel Șandru: Așa cum am văzut, la rându-mi, și cum văd lucrurile din stradă, manipularea survine prin implicarea unor televiziuni care sunt „brațele înarmate mediatic” ale coaliției guvernamentale. Mental, și acești așa-numiți „jurnaliști”, ca și politicienii care-i coordonează sunt situați la începutul anilor 1990, considerând că, „dacă s-a spus la televizor”, realitatea poate fi proiectată în acord cu interesele lor. În mod evident, e fals. Lumea s-a schimbat în mod esențial, generația românilor ieșiți în stradă în aceste zile este cu totul altfel. Dacă există un „nucleu dur”, așa cum l-ați definit, acesta nu e, în niciun caz, din punctul meu de vedere, o „masă de manevră”, ci, așa cum se întâmplă și în cazul tuturor celor care s-au alăturat protestelor, niște oameni educați, care vor o altfel de Românie și care sunt indignați de minciuna și totala lipsă de onestitate pe care au exprimat-o guvernanții și majoritatea parlamentară imediat ce s-au instalat la putere. Mesajul străzii este, de fapt, adresat tuturor politicienilor și el le spune că „așa nu se mai poate!”, în sensul în care serviciul public înseamnă administrarea problemelor societății românești în interesul direct al românilor și nu în cel al unei oligarhii de tip mafiot care face și aplică legile exclusiv în propriul interes.
Robert Amuntencei: Inevitabil, la asemenea evenimente sunt persoane/partide care încearcă să profite de “nemulţumirea” oamenilor şi să “deturneze” scopul iniţial. Timpul va demonstra dacă “dorinţa străzii” a fost deturnată sau nu.
- Protestele au început cu scopul abrogării celebrei ordonanțe 13. După abrogare mai sunt îndreptățite aceste manifestații? A fost deturnat scopul inițial, sincer, al străzii, și este utilizat acum în scopuri pur politice, electorale?
Daniel Șandru: Manifestațiile sunt îndreptățite și în prezent, tocmai pentru că Guvernul Grindeanu este lipsit, în acest moment, de orice credibilitate din punctul de vedere al celor care protestează. Date fiind informațiile disponibile în acest moment, abrogarea ordonanței 13 prin ordonanța 14 nu reprezintă nicio granație că ordonanța 13 nu va intra în vigoare, în contextul în care ordonanța 14 nu va fi aprobată de Parlament. Există, de altfel, toate motivele – de fapt, unul singur, cel al salvării de justiție a președinților celor două camere! – pentru ca parlamentarii din arcul majoritar să respingă ordonanța 14, ceea ce înseamnă că ordonanța 13 va intra în vigoare. Deci, problema nu e rezolvată. În plus, cei vinovați pentru această situație de criză, nominal prim-ministrul și miniștrii care au avizat, prin semnăturile lor, această ordonanță, dar și liderii partidelor care i-au susținut, trebuie să răspundă, minimal prin demisie, față de ceea ce s-a întâmplat. Deci, nici vorbă de deturnare a protestului din stradă, câtă vreme – și e opinia mea ca protestatar – PSD și ALDE trebuie să guverneze, dar printr-o formulă reformată a Executivului, pentru a pune în aplicare programul cu care au câștigat alegerile, nu pentru a-și salva liderii cu probleme penale.
Robert Amuntencei: Ca simplu cetăţean(care nu fac parte din niciun partid) nu înţeleg la acest moment pentru ce se mai iese în stradă. Am văzut că “motivele” sunt diverse: căderea guvernului, autostrazi noi, arestarea unor politicieni,etc.
- Modificările legislative în privința justiției au stârnit întotdeauna discuții aprinse între puterea legislativă și puterea judecătorească. Fiecare dintre părțile implicate are argumente pro și contra. Cum ar trebui să se intâmple într-o țară democratică modificarea legislației penale și până unde poate merge o putere să îngrădească drepturile celeilalte?
Daniel Șandru: Aceste probleme pe care le invocați survin neclarităților constituționale ce au tot fost sesizate de specialiști de la momentul adoptării Constituției adoptate în 1991 și modificate în 2003. Cred că această criză generată de ordonanța 13 se poate constitui într-o bună oportunitate pentru inițierea unei dezbateri reale între specialiști, parlamentari, instituții aflate în arealul puterii judecătorești și reprezentanții societății civile pentru resetarea sistemului nostru constituțional, încât să fie eliminate, pe cât posibil, toate zonele confuze sau neclare. Democrația autentică înseamnă, înainte de toate, dialog, iar un corect mecanism de „checks and balances”, ce controale și contraponderi între cele 3 puteri fundamentale ale statului de drept nu poate fi instituit decât ca urmare a dezbaterii autentice, care să transceandă interesele politice de moment.
Robert Amuntencei: În primul rând, într-o ţară democratică instituţiile sunt independente, imixtiunile politicului sau ale altor “entităţi” fiind aproape inexistente. Politica penală este apanajul exclusiv al PARLAMANTULUI şi al Guvernului, avizele “puterii judecătoreşti” având un rol consultativ. Anchetare de către Ministerul Public a unor reprezentanţi ai guvernului pentru actele normative adoptate este fără precedent.
- Există voci care susțin că pe actuala legislație procurorii au comis în nenumărate rânduri abuzuri și ca drept urmare ar trebui modificată legislatia. În același timp, se susține nevoia introducerii răspunderii magistraților pentru deciziile abuzive sau ilegale, așa cum există în fiecare domeniu de activitate. Sunteți de acord ca magistrații să poată fi trași la răspundere pentru deciziile abuzive sau ilegale așa cum se întâmplă cu orice funcționar al statului român?
Daniel Șandru: Un abuz nu poate și nu trebuie să fie înlăturat tot printr-un abuz. Sunt, evident, de acord, ca magistrații să răspundă pentru erorile sau abuzurile pe care le comit, întrucât ei înșiși nu trebuie să se situeze deasupra legilor, absolut nimic nu-i îndreptățește la un astfel de statut. Dar legislația care să prevadă responsabilitatea magistraților nu trebuie să fie instituită printr-un abuz, ci ca urmare a dezbaterii publice, democratice.
Robert Amuntencei: Putem vorbi despre abuzul unui procuror numai în condiţiile în care avem o hotărâre judecătorească definitivă prin care să se constate o asemenea situaţie, iar cel puţin în Iaşi, nu cunosc un asemenea caz. Adevărata problemă nu este “abuzul procurorului” ci, dacă magistratul judecător tolerează sau nu un un asemenea comportament. Referitor la problema “răspunderii magistratului”, legislaţia naţională nu suferă de lipsă de norme sancţionatorii pentru aceştia ci, problema care se pune este dacă acestea se aplică sau nu.
- Toate evenimentele din ultimul timp au punct de plecare corupția și lupta instituțiilor statului împotriva acestui fenomen. Care ar soluțiile demnitarului/avocatului pentru ca acest fenomen să fie combătut?
Daniel Șandru: Specificând că activitatea mea ca demnitar, încheiată de curând, a avut atribuții care nu au legătură cu domeniul juridic, cred că trebuie să ne înscriem în cadrul european al luptei anticorupție, iar pași foarte importanți s-au făcut în această direcție. Cred, de asemenea, așa cum deja am specificat, că este nevoie de o dezbatere reală pe problema răspunderii magistraților față de erorile sau abuzurile pe care le comit.
Robert Amuntencei: Prin prisma profesiei, am constatat de exemplu faptul că, marea majoritatea funcţionarilor publici nu au nici cele mai elementare cunoştinţe juridice, aspect ce a generat o avalanşă de “infracţiuni” în sfera abuzului în serviciu (infracţiune asimilată celor de corupţie). Drept urmare, una dintre soluţiile propuse ar consta în introducerea în instituţiile publice a unor cursuri obligatorii de “educaţie juridică”.
Rareș Neamțu
