Anturajul lui Vladimir Putin a salutat rezultatul alegerilor din America, dar bucuria a fost de scurtă durată – până când s-a văzut exact cu cine au de-a face: cu un insurgent. Revoluția electorală a lui Trump în Statele Unite a aprins imaginația, dar în aceleași timp a scormonit temerile elitelor ruse, scrie Foreign Policy într-un articol de analiză.
Efortul de a căuta o cheie către modul de gândire a lui Trump, pentru a-i prevedea direcțiile politice, s-a concentrat mai degrabă pe personalitatea lui instabilă, simplistă, narcisistă, răzbunătoare, de natură să alimenteze teoriile conspirației care vedeau în el un fel de candidat manciurian sau o marionetă a Kremlinului. Ceea ce majoritatea observatorilor au întârziat să recunoască a fost măsura în care, dincolo de masca lui de showman, Trump se consideră un insurgent revoluționar a cărui misiune este să dărâme vechiul regim al Americii. Stilul lui este menit să zdruncine Congresul, să-i surprindă pe oponenți și să-i pregătească terenul pentru războiul anti-establishment.
Potrivit strategului-șef de la Casa Albă, Stephen Bannon, Trump se poziționează ca un lider mondial al unei mișcări antiglobalizare, antiliberale, naționaliste. „Asistăm la nașterea unei noi ordini politice și cu cât mai disperate devin elitele media, cu atât mai puternică devine noua ordine politică”, a declarat Bannon pentru The Washington Post. Liderii ruși, obsedați cum sunt de teama față de „revoluțiile colorate”, pot înțelege mai bine decât americanii și europenii natura radicală a schimbării politice ce se petrece la Washington. Când vine vorba de revoluția lui Trump, rușii sunt în aceeași poziție în care, cu un secol în urmă, era Statul Major german. În 1917, guvernul german ajungea la concluzia că cea mai bună șansă pentru o victorie a Germaniei în Primul Război Mondial era să izbucnească o revoluție în Rusia. De aceea le-a permis unora dintre liderii bolșevici, inclusiv lui Lenin, să treacă prin Germania în drumul lor către Rusia. Însă în 1918, guvernul german a început să se teamă că virusul revoluției, la a cărui răspândire în Rusia contribuise indirect, s-ar putea să se întoarcă împotriva înseși Germaniei, ca un bumerang. Foreign Policy afirmă că discuțiile pe care le-a avut cu lideri și experți ruși arată că astăzi și aceștia au temeri și îndoieli similare.
Nu avem cum să știm dacă amestecul Rusiei a contribuit decisiv la deranjanta victorie a lui Trump, scrie Foreign Policy. Mai corect este să spunem că pentru Kremlin rezultatul a fost echivalent cu un dar divin. O victorie a lui Hillary Clinton ar fi putut însemna un dezastru pentru Rusia și chiar ar fi putut duce la război. Însă dacă au salutat înfrângerea lui Hillary Clinton, rușii sunt total nepregătiți pentru schimbarea de regim de la Washington. Acum, că Trump a ajuns la putere, elitele politice de la Moscova au încetat să se mai bucure. Și recunosc că poziția Rusiei a devenit dificilă. E adevărat că există posibilitatea normalizării relațiilor, începând cu o reducere sau chiar o eliminare a sancțiunilor. Validează, totodată, critica ideologică a Rusiei față de ordinea liberală și Moscova speră chiar la schimbări radicale: de la un dezangajament al Washingtonului în criza din Ucraina până la disoluția NATO. În același timp, însă, revoluția lui Trump se petrece într-o perioadă de tulburare și nesiguranță, inclusiv cu perspectiva unor războaie comerciale. Încă traumatizată de pe urma destrămării Uniunii Sovietice, actuala conducere a Rusiei nu are niciun fel de apetit pentru o instabilitate globală. Mai mult, cu Trump la Casa Albă, Putin și-a pierdut monopolul în ceea ce privește imprevizibilitatea geopolitică. Capacitatea Kremlinului de a șoca lumea prin inițiative care calcă în picioare regulile și ordinea internațională a permis Rusiei să joace un rol internațional supradimensionat și să lovească mai mult decât i-ar fi permis ponderea. Acum, Putin va trebui să împartă cu noul președinte american – mai puternic decât el – capacitatea de a debalansa lumea.
Mulți lideri mondiali sunt mai îngrijorați de următorul pas al președintelui Trump decât de următoarea mișcare a președintelui Putin. Plus că folosirea ideologiei antiamericane nu prea mai ține acum că electoratul american și-a ales drept președinte un politician pe care mulți îl numesc „marioneta lui Putin”. Însă de ce se teme cel mai tare Kremlinul astăzi este că Trump ar putea fi îndepărtat de la putere sau chiar ucis, scrie Foreign Policy. În mod ciudat, Putin a devenit ostaticul supraviețuirii și succesului lui Trump, ceea ce limitează drastic opțiunile geopolitice ale Rusiei. Pe de altă parte, Kremlinul se teme și de o schimbare oportunistă în tonul lui Trump, care ar putea adopta o linie dură anti-Moscova, pentru a face pace cu liderii conservatori din Congres. Președinția lui Trump complică, de asemenea, relațiile Moscovei cu China și Iran. Rusia este interesată de o normalizare a relațiilor cu Occidentul, dar nu cu prețul unei coaliții anti-China conduse de Washington. Pe de altă parte, Rusia este țara în care trăiesc până la 20 de milioane de musulmani și nu își poate permite să adere la retorica radicală anti-islam a lui Trump, conform Digi 24.
Însă ceea ce este cu precădere periculos, din punctul de vedere al Kremlinului, este faptul că unele medii naționaliste din Rusia se îndrăgostesc de abordarea revoluționară a lui Trump. Pentru prima dată de când Putin a revenit la Kremlin, în 2012, numele președintelui rus nu a mai fost, în ianuarie, cel mai citat în presa rusă. A fost al lui Trump. Iar printre admiratorii lui Trump se află însuși Aleksandr Dughin, ideologul loial lui Putin. Cine petrece ceva timp în Moscova va descoperi rapid că rușii obișnuiți, în contrast cu majoritatea europenilor, îl evaluează pozitiv pe Trump. Un motiv este că s-au săturat de o confruntare cu Vestul. Pe de altă parte, împărtășesc viziunea cinică, aproape apocaliptică pe care o are Trump în privința politicii internaționale. Ca și Trump, niciodată n-au crezut într-o politică de tip win-win. Dar și mai interesant este că sunt gata să îl compare pe Trump cu Boris Elțîn – impulsiv, carismatic, care are încredere numai în familia lui și care e gata să bombardeze Parlamentul, dacă asta îl ajută să-și consolideze puterea. Problema pentru Kremlin este că Elțîn a fost un lider revoluționar, iar Putin a decis să facă din 2017 un an de comemorare, nu de celebrare a revoluțiilor, încheie Foreing Policy.
