– despre glodul din servieta unuia dintre hartiştii care au condus şatra băsesciană de Bahlui –
Costică Şerban, zis şi ” Pian de p’ept „, e unul dintre veteranii mahalalei politice din tîrgul Iaşilor. În ciuda gloriosului său trecut de luptă pe altarul democraţiei, un lucru a fost mereu clar : dacă ar vinde cai în tîrg la Răducăneni, ori potcoave în Piaţa Nicolina, ” dom’ derector ” s-ar încadra perfect în peisaj. Nu doar datorită figurii pakistaneze, ci şi graţie fentelor verbale, ca de şef al fanfarei de la Chetriş.
Desigur, ” Pian de p’ept ” nu vine de la virtuozitatea în materie de fizică atomică ori chimie moleculară, ci de la burduful cu clape, care i-a fost repartizat pectoral încă din copilărie, în familia sa de muzicanţi populari. Între timp, a trecut de la clapele verticale la cele orizontale, ca or’ce entelectoal care s’ respectă, mai ales că el e şi politician, om subţire, ca-cum ar veni. Fi’n’că burduful nu mai cadrează cu poziţia ‘mnealui actuală, dacă mă-nţelegeţi …
În ciuda obiceiurilor nomade ale strămoşilor bengalezi din dotare, trebuie să-i recunoaştem lui Costică Şerban un merit indubitabil, cu care nu se pot împăuna chiar toţi neaoşii geto-daci : în 27 de ani de politică, a rămas lipit de aceeaşi şatră politică, indiferent dacă s-a numit FSN, PD, PDL sau PNL. O şatră în care a fost mai mereu un soi de plutonier de companie, care ştie toate şmecheriile, mai bine decît orice ofiţer.
Prestaţiile lui bălţate, de ursar tupeist, au cam făcut de rîs partidul, şi nu o singură dată. Dar asta e mai puţin vina lui, ci mai mult a celor care l-au lăsat să stea în primul rînd, într-un oraş cu pretenţiile Iaşului. Dar, vorba ‘ceea, cum îs stăpînii, aşa şi slugile.
Trei crai de la asfinţit
În vremea acestor minunate întîmplări ( prin 2006 – 2007 ), Partidul Democrat, motorul deceniului băsescian de modernizare a Romîniei, era condus la Iaşi, de facto, de un triumvirat plin de inteligenţă, rafinament şi moralitate : Dan Cîrlan, Petrică Movilă şi Costică Şerban ( oficial – Petru şi Constantin, dar ar suna parcă prea serios ) .
Cîrlan avea în spate afaceri şi împrumuturi bancare dubioase, episoade penibile de clovn politic şi eşecuri electorale pline de teatru gonflabil. Movilă se putea mîndri cu ani grei de repetenţie ( nu la Oxford ), statutul de ex-om de paie al milionarului Nelu Prisecaru, un şir de felurite mînării, plus o bătaie în mahalaua centrală în care locuia. Pe Şerban l-am prezentat în introducere, însă ar mai fi de adăugat că era proaspăt încumetrit cu Cîrlan, care îi cununase fata, în spiritul comunităţii ursăreşti care îi lega, nu doar din punct de vedere fizionomic, ci şi comportamental.
Nefiind obişnuit să accept mizerii ambalate frumos, mi se părea scandalos ca partidul considerat cel mai reformator să fie condus, tocmai la Iaşi, de asemenea specimene. Mai ales că taman descoperisem o golănie dezgustătoare a duetului Movilă – Şerban : în urma inundaţiilor din Banat, cei doi deturnaseră mai multe camioane cu ajutoare, plecate din Iaşi, către o comună fără sinistraţi, dar care făcea parte din fieful electoral al unui senator PD, amic cu deputatul repetent de Bahlui.
Am adăugat deci şi acest episod jegos la cazierul politic al triumviratului PD-ist de Bahlui şi am scris un text mai mare despre cei trei corifei ai băsismului ieşean, text publicat în ” Flacăra Iaşului „, unde eram editorialist. Articolul a fost programat să apară exact în ziua cînd la Iaşi avea loc o mare reuniune regională a Partidului Democrat, cu participarea tututor şefilor naţionali : Emil Boc, Vasile Blaga, Radu Berceanu, Adriean Videanu, Cezar Preda, Roberta Anastase, Gheorghe Flutur etc.
Ideea era simplă : vroiam ca toată conducerea naţională a PD să afle ce mizerii produceau cei care conduceau filiala ieşeană a partidului. Aşa că, pentru a fi siguri că articolul a ajuns la cine trebuia, un angajat de la ” Flacăra Iaşului ” a primit sarcina să distribuie gratuit ziarul în sala mare a Teatrului Naţional, unde avea loc reuniunea partidului.
Un bulibaşă vînăt şi cu spume
Cînd am ajuns în sala Teatrului Naţional, tocmai era în toi operaţiunea de eliminare a ” duşmanului de clasă ” : Liviu Bulgaru, alt intelectual de marcă al PD ( coleg de repetenţie cu Movilă ), îl dădea afară din sală pe angajatul de la ” Flacăra ” care împărţea ziarul, tratîndu-l ca pe un boschetar prins în timp ce fura de pe mese, la o petrecere de bogătani.
Văzînd modul penibil în care se comporta Bulgaru, m-am dus la el şi i-am spus că nu-i normal să aibă o asemenea atitudine faţă de angajatul ziarului, mai ales că omul nu făcuse nimic scandalos. În timp ce discutam cu vătaful democrat, a apărut şi Movilă, care, pe un ton foarte împăciuitor, m-a luat blajin pe după umeri, luîndu-i apărarea colegului său de repetenţie. Cum ziarul ajunsese deja la şefii PD din primele rînduri ale sălii, m-am îndreptat spre ieşirea din teatru, însoţit de deputatul pedist, care îmi tot povestea ce prieteni sîntem noi, fiind tare dezamăgit cînd i-am explicat că doar ne cunoaştem, nici vorbă de prietenie.
În timp ce vorbeam cu Movilă, am ajuns pe treptele de la intrarea principală a teatrului, unde mai mulţi pedişti stăteau la o ţigară, aşteptînd să înceapă adunarea. Uitîndu-mă din întîmplare spre parcul din faţa teatrului, l-am văzut pe Costică Şerban, venind spre intrare. După cîteva secunde m-a văzut şi el. Deşi era la vreo douăzeci-treizeci de metri, am văzut clar cum s-a învineţit instantaneu la faţă, chit că, la tenul lui, schimbarea asta de culoare nu-i chiar uşor de observat. Cu figura aproape tumefiată, a început aproape să alerge, vizibil agitat , iar cînd s-a apropiat a început să strige spre mine, bolborosind tot felul de înjurături, ca la uşa cortului, cu spume la gură.
Văzînd în ce hal se manifesta, mai rău ca un pacient scăpat din cămaşa de forţă, i-am zis lui Movilă să-l potolească, fiindcă eu n-am de gînd să suport scene din astea. Movilă, văzînd că bulibaşa o luase razna, a încercat să-l calmeze : ” Costică, linişteşte-te !”, i-a strigat el, în timp ce lumea de pe trepte nu înţelegea ce-i cu marele lider democrat de culoare.
Numai că bulibaşa scăpase cu totul de sub control şi s-a izbit direct către gîtul meu, printre oamenii de la intrare, bolborosind cu gura plină de spume. Noroc de Movilă, care a avut un reflex oportun, interpunîndu-se pe traiectoria bulibaşei şi prinzîndu-l cu greu de umeri, în ultimul moment. Scena era de balamuc total : Costică Şerban zbiera ca din gură de şarpe, plin de bulbuci, înjurînd ca ultimul ţigan de la şatră şi tot izbindu-se spre mine, în timp ce Movilă îl ţinea strîns, ca la rugby, în placaj din picioare, repetînd într-una : ” Costică, linişteşte-te ! Costică, calmează-te ! „.
Şi toate astea se întîmplau în centrul Iaşului, la intrarea în Teatrul Naţional, cu sala plină de liderii Partidului Democrat … Văzînd că Şerban continuă să mă înjure şi să se izbească spre mine, abia ţinut de Movilă, le-am zis pediştilor aflaţi în preajmă să-şi potolească pacientul, că altfel sun la 112, la poliţie, să vină să-l ia pe scandalagiul violent. Cu chiu cu vai, ajutat şi de alţi colegi, Movilă l-a calmat puţin pe bulibaşa Şerban şi a intrat cu el în clădirea teatrului. Părea că episodul grotesc s-a terminat.
Pe naiba. După un minut – două, uşa teatrului s-a deschis, iar pacientul furios şi vînăt a apărut din nou, cu Movilă atîrnat de el, plus gura plină de spume, înjurături şi organe genitale. Cum venisem la o reuniune politică, nu ca să mă bat cu pacienţi violenţi, scăpaţi de sub control, am sunat la 112 şi am chemat un echipaj de poliţie, în timp ce Movilă îl ţinea cu greu pe Şerban la distanţă de mine, prin acelaşi procedeu cvasi-rugbistic.
Cînd agenţii de poliţie au apărut, bulibaşa Costică a început să strige şi la ei, zicîndu-le că e şeful lor şi alte asemenea minunăţii. Pînă la urmă, poliţiştii l-au calmat şi l-au dus cu ei, iar eu abia acum îmi dau seama că sînt, totuşi, un ziarist nu chiar aşa meseriaş, fiindcă n-am mai întrebat la poliţie ce amendă a primit marele lider democrat, pentru tulburarea ordinii şi liniştii publice, plus insultă şi tentativă de lovire.
După adunarea pedistă, Emil Boc s-a făcut că plouă, atunci cînd l-am întrebat ce părere are despre comportamentul bulibaşei pediste. Dan Cîrlan, cu parşivenia lui de geambaş cleios, a încercat să mă provoace, pe holurile teatrului, sperînd că o să mă enevez şi o să-mi pierd cumpătul, ca să poată avea motiv să spună că nici eu nu-s mai breaz decît cumătrul Costică. Nu i-a mers manevra, dar cu acea ocazie m-am lămurit definitiv ce scheme de manglitor mizerabil zac în el.
Acum, la zece ani de la acel episod de şatră politică, bulibaşa Şerban e tot consilier judeţean, acum cu ambalaj liberal. Deci e un lider respectat al partidului şi al comunităţii, legitimat prin vot popular. Cumătrul lui e demult pesedist şi e în cărţi pentru o nouă funcţie bănoasă, tot la stat, desigur.
Iar capitala culturii e tot un fundac mental glodos. Cu astfel de aleşi, nici n-ar avea cum să fie altfel.
Lucian Postu
