După un week-end conspirativ, pardon, lucrativ, la Ciric, tovarășul ministru Tudorel Toader face anunțul anului, mult așteptat de toată presa. Stați calmi! Nu e vorba despre cum s-a închis dosarul de conflict de interese deschis pe numele domniei sale pentru cei 30.000 de euro din fonduri europene dați de distinsul domn profesor stimatei sale doamne. Și nici despre cum a ajuns soția procurorului care îl ancheta pe el doctorand la Facultatea de Drept de la UAIC. Nici măcar despre cum i-a făcut doctori în drept pe unii magistrați sau politicieni, mare parte dintre ei oameni cu putere de decizie în stat. Nici vorbă! Marele anunț a domnului ministru era despre noua sa jucărie: arhiva fostului serviciu de protecție din cadrul ministerului, cunoscut sub numele de SIPA. Arhiva unui serviciu care se spune că în loc să asigure protecția și să păzească Justiția, de la demnitari la magistrați, a utilizat informațiile obținute în scopul controlării actului de justiție.
Nu știu dacă anunțul făcut de domnul ministru este ca o concluzie/decizie în urma întâlnirii de sâmbătă seara de la Ciric sau este o reacție adversă ca urmare a ceea ce s-a discutat acolo. Știu însă că anunțul domniei sale miroase mai degrabă a șmecherie decât a intenție onestă. ”Primul pas – voi publica numele celor care au vizitat arhiva, eventual și numărul vizitelor efectuate” spune tovarășul ministru. Ce înțeleg eu de aici:
- Domn profesor are impresia că arhiva SIPA e moștenire de la mama lui de acasa și poate să facă ce vrea mușchii lui, recte voi publica aia și eventual ..aia. Iar dacă mă supără cineva, mai public și ailaltă la pasul doi.
- Nu există o procedură sau o lege care să prevadă în mod clar ce se poate face public și în ce condiții, fapt care transformă această arhivă într-un obiect de șantaj la adresa celor despre care s-au adunat informații și a celor care au utilizat și beneficiat de acele informații, sau mai bine zis a celor strânși cu ușa și a celor care au strâns cu ușa.
Acum, la adresa cui se îndreaptă această amenințare de publicare a informațiilor din arhiva SIPA nu știm. Dar putem să presupunem.
Dacă e o reacție adversă la discuțiile de sâmbătă seara atunci înseamnă că domnul ministru le arată pisica celor mai puternici oameni din România ca să-și păzească bostănăria. Dacă e primul pas al planului pus la cale sâmbătă seara înseamnă că domnul ministru le arată pisica celor care au mișcat în front și nu mai răspund la comenzi, fie că vorbim de judecători, procurori sau oameni din servicii.
Prin urmare și așadar, domnul ministru face un balet periculos cu niște informații și documente clasificate pe care vrea să le valorifice în interesul propriu, așa cum au făcut-o toți cei care au trecut pe la Ministerul Justiției. Rămâne de văzut cum se apără statul în cazul unor astfel de derapaje și ce se întâmplă cu traiectoria celor care flutură documentele din arhiva SIPA.
Rareș Neamțu
