Se conturează tot mai clar încă o țeapă aspră furnizată de cei aleși, aspră pentru că au făcut imprudența să dea la popor calendare cu graficul îndeplinirii promisiunilor de dinainte de 11 decembrie și zilele trec și nu se poate încercui mai nimic. Pe cale de consecință, socru mare din pesedeu, recte „daddy Dragnea“ a început să aplice șuturi de sus în jos, adică proceduri clasice de tras de urechi. Ginerele Grindeanu nici el nu-i un încasator profesionist, așa că a dat drumu la vale șuturilor primite, sub forma unui zvon de remaniere pentru sectoarele ce nu se țin de promisiuni. Principalii vizați? Păi, Olguța, pentru că o dat pe goarnă măriri de salarii și ea nu are încă gata stadionu din Bănie, madam Shaideh că n-o adus nici o lețcaie din fondurile europene, bașca încă vreo doi trei, care o avut curaju șă fluiere în front. Acuma, nu cred că merită să le plângem de milă potențialilor remaniați, pentru că ajung tot pe cai mari.
Ceea ce e regretabil se găsește în în materia cenușie a vreo trei milioane de contemporani, care după un sfert de secol de guși, trompete, abureli și sforăituri electorale au crezut în programul acela bine punctat, fără să-și pună elementare întrebare: cum naiba o să le facă? Pentru că de sifonat, încă se sifonează bănet la greu, munții de bani din Europa sunt păziți, iar cei ce vor să muncească pe bani fug peste graniță. Or să iasă asistații sociali și pensionarii la muncă? Nu cred.
Știu destui creștini care s-au crăcănat pe ei de râs când madam Olguța dădea promisiuni de salarii ca la nuntă, iar după aceea s-au uitat atent în portofel, pentru că urmează o mărire de taxe și veselia a dispărut brusc. Să mai amintim că trâmbițatele proiecte europene sunt în stadiul de … proiecte, pentru că nimeni nu semnează nimic, nu se începe nici o lucrare, din cauză de motive de frica datului cu subsemnatu. Așa că, la o privire mai atentă, povestea cu remanierea din actuala formulă executivă e încă o gușă sinistră, menită să adoarmă nemulțumiții ce vor să strige demisii la portavoce, remaniere care înseamnă timp pentru partidoi să găsească soluții și să nu mai fie nevoit să acționeze la presiunea străzii, fapt care ar deranja grozav clientela de partid.
Desigur, ca un reflex pentru degetul arătat înspre cei ce au votat cu picioarele din spate, aceștia se întreabă firesc: Băi, dar unde-i președintele vostru? Răspunsul e la fel de sincer. Nu-i acasă. A fost, dar acu-i plecat. Încercați săptămâna viitoare. Altă întrebare?
Văru
