De câteva zile bune toată puterea politică, administrativă, informativă și informațională vorbește, bârfește, uneltește, chibițează sau pariază pe seama reglării mafiote de conturi din PSD. Pentru a mia oară în această viață ni se arată că suntem conduși de niște infractori denumiți simbolic politicieni pentru care contează două lucruri: puterea și banii. Iar noi, cei mici, ne consumăm energiile compătimindu-l pe Dragnea sau Grindeanu, după caz, pe Maricel Popa sau pe Chrica, fără a vedea care sunt de fapt problemele reale ale societății noastre.
Spre exemplu, zilele trecute, un întreprinzător privat din Iași a dat față în față cu imbecilitățile legislative emanate de o gloată de porci nesimțiți numiți parlamentari. Pe scurt. Respectiva persoană deține o cafenea și o terasă în zona Lăpușneanu. Omul este un boem. Mare parte din artiști poposesc la el pe terasă pentru o cafea. Omul îmbină cultura cu afacerea, iar din acest punct de vedere treburile merg prost spre deloc. Doi elevi de la Liceul de Artă îl roagă să în permită să cânte într-o seară pe trotuar, lângă cafeneaua lui, deși nici nu aveau nevoie de vreun accept în acest fel. Omul drăguț, chiar se oferă să îi sprijine, cum o face cu mulți artiști. La două săptămâni, patronul primește un document oficial din partea unui organism ce acționează ca o adevărată structură mafiotă prin care i se cere suma 1000 lei drept taxă de șmecher pentru așa-zisul concert/specatol care s-a desfășurat pe pietonal, dacă nu va fi amendat cu 30.000 de lei și bonus un dosar penal.
Organismul în cauză se numește UCMR-ADA – Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România – Asociaţia pentru Drepturi de Autor. Ca ei mai sunt încă două orgsanisme similare în România: CREDIDAM – Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi și PFR – Uniunea Producătorilor de Fonograme din România. Trei organisme parazitare care colectează, pe baza unor legi imbecile, milioane de euro de la companiile private din România, sub pretextul drepturilor de autor, și pe care le gestionează după bunul plac, fără a da socoteală nimănui.
Mii de firme din România plătesc simultan către aceste trei organisme taxe năucitoare. Un fel de taxă de protecție, dar legiferată. Cine nu vrea, dosar penal. Că așa au făcut boii ăștia legile în România. Ai o cafenea trebuie să plătești bani către ei. Ai un restaurant plătești și tu. Ai un taxi cu radio, dă banii mai repede că de nu ai sfeclit-o. Firme de taximetrie sau de transport persoane, pentru faptul că mașina este dotată cu aparat radio se consideră că difuzezi piese către public și trebuie să plătești. Absurditatea legii și modul cum este ea interpretată și pusă în aplicare merge până acolo încât paraziții aștia iau bani de pe toată lumea. Dacă în restaurantul tău, la instalația de sonorizare asculți un post de radio la care se difuzează și muzică trebuie să plătești bani către cele trei organisme. Asta deși, postul de radio plătește drepturile de autor aferente pieselor difuzate. Prin urmare, pentru același lucru se plătește de două ori. Idem și în cazul unui televizor deschis pe un post muzical. Iar ca tacâmul să fie complet, și firmele de cablu sunt obligate să plătească o taxă către sfânta treime a drepturilor de autor pentru că retransmit posturi de televiziune cu specific muzical. Și uite așa avem o triplă taxare. Și nu uitați că această triplă taxare o aplică toate cele trei organisme, adică în loc de 1 leu se colectează 9.
Înțeleg și accept că într-o țară civilizată drepturile de autor trebuie protejate. Însă modul în care se face în România este de-a dreptul imbecil. Și ca să vă mai dau un exemplu despre această golănie, am sa vă citez câteva informații din raportările UCMR-ADA cu privire la rezultatele financiare: pentru faptul că ei colectează aceste taxe își opresc un comision – peste 6 milioane de lei într-unul din anii precedenți, bani pe care cei ce conduc instituția îi gestionează după bunul plac; pentru faptul că strâng acești bani dar nu îi plătesc mai departe către beneficiari, se fac depozite bancare și încasează dobânzi – 600.000 lei bani din dobânzi într-un singur an; pentru că ei nu virează banii direct către beneficiari și așteaptă ca aceștia să îi revedince, în anii trecuți erau vreo 5 milioane de euro nerepartizați.
Bani luați cu japca de niște smecheri care colectează și uită să dea mai departe. O realitate tristă în care artiștii sunt folosiți drept paravan iar proștii de rând plătesc cu vârf și îndesat.
Rareș Neamțu
