– despre copiii de tovarăşi-şefi, ajunşi vătafi peste copiii de pălmaşi capitalişti –
Episodul ” 2314 ” din comedia prost jucată ” PSD, războiul prostelelor : reformatorii de carton contra conservatorilor de cacao ” – golanul tv Codrin Ştefănescu arătîndu-i biciul partinic ” dizidentului ” Cătălin Ivan. La fel ca în alte asemenea cazuri de circ ieftin, presupun că se vor fi găsit destui naivi care, iluzionîndu-se că PSD e un reziduu reciclabil, au văzut în junele euro-parlamentar speranţa că nişte tineri diştepţi şi principiali vor face din coada de cîine pesedistă o sită de mătase social-democrată.
Aşîbka, uvajaemîie tavarişci’. Ivan de pe divan e doar o altă formă de agregare a mizeriei politice cu etichetă europenistă. Un pui de şmecher, pregătit din scutece să joace rolul pesedistului ” de export „, dar cu acelaşi pedigri de javră profesionistă, care atacă la ordin şi linge din instinct.
Ţin minte foarte bine prima ocazie cînd l-am văzut pe Ivan în exerciţiul funcţiunii sale de tînără javră politică : acum mai mulţi ani, pe cînd lingea mîna şi alte zone ale primului său şef de haită, Gheorghe Nichita. Erau alegeri pentru funcţia de jupîn al pesediştilor ieşeni, iar junele Jăvrălin lătra cu spume veninoase, de la tribună, contra celui care îndrăznise să candideze împotriva şefului său de haită. Lătra cu o agresivitate incredibilă pentru vîrsta lui, de parcă cel pe care îl ataca nu-i era coleg de partid, ci unul dintre cei mai odioşi adversari politici.
” Aşa s-a călit oţelul ” actualului vedet naţional : cu episoade de stuchit lătrat şi perioade de slugărnicie la jupîn. Cînd la orizont a apărut alt dos mai mare şi alt os mai tentant, evident că Jăvrălin a muşcat cu sete mîna care îl hrănise pînă atunci : mai întîi mîna stăpînului Nichita, apoi mîna pr’etenului Ponta. Şi tot aşa. Ăsta e principiul de bază al unor asemenea javre politice : ” linge, pînă poţi muşca „. Restul e leorbăială de aburit fraierii.
Desigur, Cătălin Ivan e un băiet tare diştept, care n-are deloc neamuri securiste şi neo-securiste, cu sau fără acoperire diplomatică. Un băiet cuminte şi muncitor, care a venit de capul lui de la Galaţi, cu o biată valijoară şi un pui prăjit de mămica. Evident, doar calităţile lui excepţionale l-au făcut să cucerească Iaşul, Bucureştiul, Bruxellesul şi în curînd, cum speră fanii lui, chiar un cunoscut oraş turistic din Croaţia, rudă cu moneda bortswaneză.
Vă întrebaţi cum de un dizident de serviciu ca Ivan a rămas în cărţi pentru mandatul de euro-parlamentar, într-un partid cu disciplină neo-comunistă, în care cei care mişcă în front sînt eliminaţi, marginalizaţi sau oferiţi ca ţapi ispăşitori balaurului DNA ( Vanghelie & co, de exemplu ) ? Pardon, am zis ” serviciu ” ? Scuzaţi, am glumit. Doar nu credeţi că inexistentele neamuri securiste ale lui Jăvrălin i-au asigurat rolul de marionetă & lătrău la comandă, care iese la rampă cînd şi cum e cazul … Se poate să aveţi o asemenea impresie despre un băiet aşa di diştept, serios şi patriot … ?
Indiferent de impresiile oricui, fie el civil ori ba, am un singur mesaj pentru alde Jăvrălin şi purtătorii lui de lanţ : băi, inteligenşii nulii, o fi lumea tare proastă şi voi tare diştepţi, da’, vorba lui Ion Creangă ( sau a unui văr de-al lui ), nu v-aţi mai duce voi oleacă în locu’ ‘cela, neam cu moneda din Bortswana ? Nu mult, aşaaa, vreo zece-douăzeci de ani, ca să putem răsufla şi noi, fără javre cu pretenţii de ciobăneşti germani.
Da, e Bortswana, cu ” r „. Nu de la graseiala lu’ Jăvrălin. De la ” bortă „.
Lucian Postu
Lucian Postu este publicist şi consultant politic, PR & media. A fost corespondent BBC şi Radio Europa Liberă , consultant BBC pentru Republica Moldova şi editorialist al mai multor publicaţii ieşene. Foloseşte ortografia recomandată de Institutul de Filologie ” Al. Philippide ” din Iaşi, cu excepția cuvîntului ” romîn ” și a derivatelor sale.
