Este o vorbă care sugerează ca atunci când te urci pe scară să porți niște budigăi decenți pe sub fustă, altfel riști să se râdă despre tine și … degeaba te-ai urcat. Asta evident în sensul metaforic și un bun exemplu este cel al săfului milițienilor de la noi.
Numa ce s-o plantat pe fotelul de rigoare și o bârfă o început să se plimbe slobodă prin urbe cum că mnealui, dom șăf, ar fi fost mare crai în vremile juneții, la un pas de titlul de artist al poporului dacă din fiecare relație ar fi rezultat și câte un prunc.
Acuma că omu are o slăbiciune pentru sexu frumos n-ar fi păcat, numai că în colimatorul dotării sale or intrat și oarece dame luate cu acte de priteni și ceva colegi, astfel că pe cale de consecință, respectivele au devenit libere de contract, spre jalea cuscrilor și a consorților încornorați.
Și doar zice o poruncă „să nu te uiți la consoarta aproapelui“, numai că nu e scrisă în codul civil și nici cel penal.
Don Juan de Trifești
