E destul de desuet a vorbi despre regimul trecut, dar nu putem ignora că cei ce ne-au condus s-au format în perioada respectivă, astfel că traseul cvasisocialist al ultimilor 27 de ani este explicabil. Perioada asta a însemnat însă și ceea ce se spune „ți-ai trăit traiul, ți-ai mâncat mălaiul“, artizanii reformei și miniștri cu greutate fiind retrași din prim plan, fie de lege, fie de boli, fie de familie. Totuși, acești 27 de ani ar fi însemnat să formeze o nouă clasă politică, s-aducă un suflu nou, să contureze o direcție, numai că rezultatul este …canci. Structura actualului executiv este un exemplu grăitor, cu exponenți de marcă ai diletantismului miorotic și cu comportamente adânc marcate de lipsa unor ani, în număr de șapte, fapt de asemenea explicabil, pentru că în perioada de formare părinții au fost preocupați de altele decât să vadă cum învață progenitura.
Nu mă miră, invocarea manualului de educație fizică ca necesitate de prim ordin, nici elogiul ovinelor ca simbol național. Îmi ridică semne de întrebare felul în care, la nivel de putere în stat, se comunică prin rețele de socializare, miniștri au grup pe whatsap, se convoacă ședințe extraordinare ale Parlamentului prin SMS. Veți spune că este o mostră de transparență, că e un semn al democrației coborâte din Olimp pe cernoziomul patriei, dar mă tem că-i mai degrabă o dovadă de superficialitate, de amatorism, din partea unor oameni care habar n-au ce înseamnă să fii om de stat. Aparițiile hilare, bâlbele în formă continuată, chiar și maniera de a se îmbrăca, dovedesc lipsa de formare politică, economică sau ceea ce am spune … oamenii ăștia și-au greșit vocația. Chiar așa. Domnu Pop, matale știi să faci un plan de lecție? La educație fizică, că-i mai ușor.
Văru
