Recent, trioul ales să ne fie în fruntea patriei a participat in corpore la comemorarea glorioaselor fapte de arme de la Mărășești, de unde am moștenit sintagma „Pe aici nu se trece!“, ca simbol al puterii armatei naționale și al tăriei spiritului din acea vreme. Însă, ce nu ni s-a spus în manualele de istorie și este menționat în scrieri ar trebui cunoscut și ne-ar ajuta să înțelegem și valoarea faptelor, și caracterul celor ce conduceau națiunea română în acele vremuri.
Ostașii români trimiși să lupte atunci erau slabi echipați, dotați rudimentar, fără suport medical de minimă rezistență și hrăniți din te miri ce. O cotă semnificativă din cei ce au participat la primul război mondial au pierit din cauza mizeriei și a bolilor, unele voci avansând o proporție aproape egală cu cei răpuși de arme.
Cu toate acestea, gloria de peste veacuri a rămas nepătată, chit că în acele vremuri, marea grijă a demnitarilor din capitală plecați în pribegie (sau ca să -și scape pielea) a fost să-și rezerve vagoane speciale pentru a-și transporta în bună regulă murăturile, animalele de companie, dulcețurile și băuturile, ca să nu mai vorbim de acareturile luate pe bani grei de la Paris sau aiurea, în vreme ce ostașii patriei mureau pe capete de tifos și dezinterie.
Ce avem azi? Trei aleși, președintele, premierul și șeful partidoiului s-au unit în jurul unei colive de dimensiuni jenante, ca să ne arate, că le pasă. Dincolo de gafa de protocol, pentru că n-am mai văzut așa ceva la alți lideri, mă întreb, ce căutau oamenii ăia acolo, cu coliva-n mână?
Că de smerenie nu era cazu, unul dintre ei i-ar fi mâncat cu tot cu celulare pe ceilalți doi, iar ceilalți doi sunt mișcați de soarta patriei cam cum ar fi un tanc în tirul unei praștii cu rază scurtă de acțiune. Un populism de doi lei, apropiat de valoarea farfuriei cu colivă făcută de vreun ucenic dintr-o bucătărie, menit să ne aburească încă o dată, pentru a mai atenua din mediocritatea și habarnismul celor aleși.
Sigur, este o fotogramă de colecție să prinzi în același cadru trei inși de calibru ținându-se de o colivă, unul cu vreo șase case, altul cu șapte hectare în buricu târgului și un prim ministru … și un prim ministru. Dacă cineva ar fi făcut un sondaj de opinie printre participanți, singurii votați ar fi fost Gheorghe Zamfir ca președinte și Furdui Iancu prim ministru, restu? Venit, suportat, transpirat, plecat.
Deci cine era mai potrivit să legene coliva strămoșilor? Pe lângă cei doi pomeniți, este o pleiadă de valori încă contemporană nouă, numai că apare o problemă: vă dați seama cam cât de mare ar fi trebuit să fie coliva?
Văru
