Și Cosmin Maxim, și Ioana Corban sunt vârfuri ale generațiilor lor. Cosmin este unul dintre cei mai respectați actori ai Teatrului Național Iași. Are la activ remarcabile fapte de scenă, roluri ce rămân de referință în istoria recentă a teatrului ieșean. Ioana Corban este actriță la Teatrul „Luceafărul”. Ambițioasă, foarte serioasă în profesia ei, a devenit repede un pion de bază al instituției teatrale sus-numite.
Cosmin Maxim: „Îmi displac găștile, lipsa de viziune, mediocritatea”
Cum este să fii actor la Iași? Vi se pare Iașul un oraș generos cu actorii?
Este onorant să știi ca joci pe una dintre cele mai importante scene din țară. Iașul mi se pare un oraș destul de zgârcit cu actorii săi. Un spectacol trebuie să fie prezentat ca un mare eveniment cultural, publicul spectator trebuie să fie stârnit să vină la teatru. Să pui câteva afișe și să dai niște invitații la posturile locale de radio nu este suficient. Trăim în secolul 21 și trebuie să ne racordam la cerințele actuale. Publicul vrea mult așa că trebuie să îi dăm mult și nu oricum; spectacolul trebuie să aibă glamour, să strălucească, să atragă. Avem exemple demne de urmat în România: Timișoara, Sibiu, orașe care își iubesc actorii și își respectă publicul. Aceste orașe au reușit să fie branduri culturale; au reușit în același sistem greoi, bolnăvicios. Iașul merită să fie acolo.
Care vi se pare că mai este astăzi statutul actorului în societate? E o meserie respectată?
Consider ca avem o meserie respectată. Statutul depinde foarte mult de ceea ce faci. Un actor bun va avea întotdeauna alt statut decât colegul său mai puțin înzestrat. Nu e o meserie ca celelalte, nu există „așa se face, așa nu se face”. Suntem respectați doar daca respectăm, nu trebuie să mințim publicul. În meseria noastră nu e loc de „te faci că…” sau „lasă că merge și așa”.
Recent, s-au operat majorări salariale în domeniul teatral. Sunteți mulțumiți de cât câștigați sau e loc de mai bine?
Întotdeauna e loc de mai bine, dar cred că acum suntem plătiți decent. E ceva mai bine.
Trei lucruri care vă nemulțumesc la teatrul românesc.
Îmi displac găștile, lipsa de viziune, mediocritatea. E un subiect extrem de vast, așa că hai să îl lăsăm pentru un alt interviu.
Trei actori/ oameni de cultură/ persoane publice pe care îi admirați și care v-au servit sau v-ar putea servi de model.
Teo Corban este un profesionist desăvârșit. E un actor de la care poți „fura” meserie dacă știi cum. În plus, este și un partener foarte generos, lucru destul de rar în tagma noastră.
Mircea Morariu este un alt model pentru că trăiește prin și pentru teatru. Este o onoare pentru mine că am avut ocazia să îl cunosc, mă surprinde de fiecare dată, iar pasiunea dumnealui pentru teatru nu se poate cuantifica.
Alexander Hausvater pentru îndârjirea cu care crede că teatrul poate schimba oameni. Este un neliniștit, un perseverent, un psiholog extraordinar. Este un adevărat om de teatru, un regizor care te face să îți depășești limitele. Am avut plăcerea să joc în câteva spectacole marca „Hausvater” și experiențele au fost de neuitat. Mulțumesc, Alexander!
Cel mai frumos și cel mai neplăcut moment pe care l-ați trăit pe scenă.
Cel mai frumos a fost spectacolul With a little help from my friends, în regia lui Radu Apostol. Cel mai neplăcut …prefer să rămână doar în amintirea mea.
În ce alt oraș din România v-ar fi plăcut să faceți teatru și de ce?
Mi-ar plăcea să locuiesc în Brașov, să fiu actor la Timișoara, să joc și în București, și la Sibiu… dar e imposibil. Așa că sunt la Iași și sper că într-o zi aici va fi și Timișoara și ozon si așa mai departe…
Ce vă vedeți făcând/ jucând peste zece ani?
Făcând teatru și jucând. În nici un caz, făcând ce am răspuns la întrebarea a patra din acest interviu.
Un mesaj către publicul dvs.
Când veniți la teatru, dați-vă voie să intrați în poveste, mergeți cu actorii și nu o să vă pară rău.
Ioana Corban: „Peste zece ani mă vad de mână cu Teo Corban la Cannes”
Cum este să fii actor la Iași? Vi se pare Iașul un oraș generos cu actorii?
Având în vedere faptul că orașul Iași este cel mai dezvoltat oraș cultural pe partea de est a țării, pot spune că să fii actor la Iași este acceptabil. Spun asta pentru ca fac o comparație cu partea de Vest a României unde sistemul teatral de stat este mult mai conturat. E valabil și pentru zona de teatru independent.
Care vi se pare că mai este astăzi statutul actorului în societate? E o meserie respectată?
Este dificil să fii actor în secolul XXI, când tehnologia este într-o continuă ascensiune, când lumea este în criza de timp. Iar când zic „să fii actor”, zic să exiști, să joci, să trăiești pe scenă, nu doar să ai statutul sau titlul de actor și nimic mai mult. E o meserie parșivă pe care tu însuți trebuie să o respecți în primul rând.
Recent, s-au operat majorări salariale în domeniul teatral. Sunteți mulțumiți de cât câștigați sau e loc de mai bine?
Da, s-au operat majorări salariale în domeniul teatral, dar nu s-au și „uniformizat”. Voi fi mulțumită atunci când toți actorii de aceeași categorie vor lua același salariu indiferent de teatru sau oraș.
Trei lucruri care vă nemulțumesc la teatrul românesc.
- Nu exista schimburi de experiență între artiști.
- Nu se fac workshop-uri sau cursuri de dezvoltare în teatre.
- Prea mulți actori angajați care nu joacă și țin posturi ocupate.
Trei actori/ oameni de cultură/ persoane publice pe care îi admirați și care v-au servit sau v-ar putea servi de model.
Prima persoană pe care o admir și care mi-a servit de model încă de când eram mică este tatăl meu (actorul Teo Corban – nota redacției). Apoi, Charlie Chaplin și Andreea Gavriliu.
Cel mai frumos și cel mai neplăcut moment pe care l-ați trăit pe scenă.
Cel mai frumos lucru pe care l-am trăit pe scenă, și la care am visat mult timp până să se îndeplinească, a fost să joc pe scena mare alături de tatăl meu (Ioana Corban și Teo Corban au jucat împreună în spectacolul Acasă în miezul verii, la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” Iași, în regia lui Claudiu Goga – nota redacției).
Cel mai neplăcut moment pe care l-am trăit pe scenă a fost atunci când m-am accidentat destul de tare în timpul unei reprezentații și a trebuit sa continuu să joc ca și cum nimic nu s-a întâmplat.
În ce alt oraș din România v-ar fi plăcut să faceți teatru și de ce?
Ideal pentru mine ar fi să am colaborări cu mai multe teatre și cu trupe diferite. Dar dacă ar fi să aleg un oraș unde mi-ar plăcea să fac teatru, ar fi Timișoara. De ce? Pentru că prosperă din punct de vedere cultural.
Ce vă vedeți făcând/ jucând peste zece ani?
Visul meu cel mai mare este să joc în filme, iar peste zece ani mă vad de mână cu Teo Corban la Cannes.
Un mesaj către publicul dvs.
„Între teatru și comorile lumii …aș alege teatrul” (Maria Filotti). Alege si tu TEATRUL! Hai la teatru!
Călin CIOBOTARI
