Este un obicei la noi, ca îndată ce se strâng trei oameni unu trebe să se dea mai cu moț, mai cu seamă dacă sunt dotați cu vreo slujbă pe banii statului.
Sunt dimineți bunicele de când tartorul ulițelor din Tătărași, adică Ghiță Keschku pentru inițiați își bea prima cafeauă cu șăfu de la finanțuri, plus, nea Romică, mai nou vice la cejeu. Și stau așa de preocupați de juri că plănuiesc invazia Mongoliei cu bicicletele, bașca managementul orașului pentru viitorii cincizeci de ani, fără taxă adăugată.
Acuma, să ne ierte dom general, dar într-o astfel de companie nu se poate face mare lucru, ambii amândoi pomeniții nefiind așa de potenți precum crede lumea. Dar, na, cine se-aseamănă, se-adună și tragem de speranție că or făcut armata și cei doi, că nu se cade dialog pe probleme strașnice cu civili. Părerea mea.
Moș Teacă cel Tânăr
