Facem ce facem și ne vedem poziționați de câte o parte a unei baricade clădită pe temelia unei majorități post electorale, care, odată instalată, a început să-și cam facă mendrele pe nervii, liniștea și buzunarul nostru. De o bucată de vreme, suntem informați că la sânul patriei se hrănește un al doilea stat, asemeni unui cuc, care odată crescut, are grijă să-și bată joc de gazdă. Altfel spus, un stat e la vedere și scrie în buletin de el și altu nu-i pomenit nicăieri, dar suge strașnic din seva primului, spre îndestularea celor cel slujesc.
Cine și cum face parte din cele două structuri enunțate, e greu de stabilit. Pe de-o parte se zice că alianța ne vrea binele, deci este statul bun, în cealaltă tabără fiind elemente destabilizatoare care vor să-l înfunde. Viceversa, apar elemente conform cărora, cei ce ne vreau binele își trag cașcavalul gros și ăia răi, recte procurorii și sărviciile vor să-i bage la zdup pentru că fură. În toată tevatura asta, și cu insula lui pește și cu câte mai ies la iveală, doamna Kovesi iese la rampă și-l face de comandă de Guran, pe care nu știm cine l-o pus să se bage la fotbal dacă nu știe să dribleze.
Una peste alta, tehnocratismul doamnei procuror a fost de mare angajament, la fiecare din chestiunile puse de Moise, răspunzând cu punct și virgulă, ca să înțeleagă și cei ce vor avea de a face cu instituția pe care o conduce, și alegătoru cu creier și viziuni de dreapta, cam ca președintele., dar și realizatorul pomenit. Astfel că, un material menit să o pună într-o poziție incomodă s-a transformat într-un curs de procedură juridică pentru tonți, cu doamna procuror la catedră. Reacțiile au fost interesante, cei vizați răcnind din toți rărunchii, mai cu seamă șefu Senatului, care jură că-i lovitură de stat.
Cei aflați la butoane se dau victime ale statului obscur cu expresii de genul „aproape toți au furat. Acuma o să-i băgați pe toți la pușcărie?“, sperând la o înduioșare a inimii naționale. Partea mai tristă pentru ei este că, șefa DNA are acum un capital de imagine mai mare decât bazinul lor electoral și aceiași fani ai Codruței răspund în cor: „Da, numai că pe rând!“
Dacă mai punem la socoteală recenta zicere a președintelui cu societatea civilă, care trebuie să fie mai activă și mai aplicată, avem un șah la Parlament și Executiv.
Prima mutare în apărare a fost respimgerea introducerii accizei pe combustibil de către comisia senatorială, faptă ce o să fie intens trâmbițată ca o palmă pusă la fundul alegătorilor șoferi, concomitent cu a nouă taxă de poluare băgată pe ușa din dos, sau prin spatele nebunului, ca să ne luăm mașini noi, nu de alta, dar și cei de la Craiova i s-au plâns lui Tăriceanu că nu mai au vânzări așa de mari ca să dea bani și la partid.
Așa că, despre care două state să vorbim? Realitatea pare a fi alta. Actuala putere se bazează pe procentele din decembrie și încă mai crede în potențialul ei de a scoate o dată trei milioane de voturi și de a adormi adevărata majoritate, cu tertipuri și manevre.
Numai că, în condițiile în care, Codruța vrea să facă planul, șeptelul majoritar se va subția vizibil și nu musai prin schimbarea gradului de libertate, cât mai ales prin dezertări bruște la partide mai liniștite sau cu potențial de avânt. Inutil să zicem că cei ce ar alege partidul cu săgeată ar lua o mare gușă. Ce avem de făcut? E simplu – #rezistăm!
Văru
