Astăzi debutează cea de-a zecea ediție a Festivalului Internațional de Teatru pentru Public Tânăr de la „Luceafărul”, unul dintre evenimentele teatrale semnificative în plan național, „remarcabil” și la propriu (distincția acordată de un înalt for cultural european), dar și la figurat. În rândurile de mai jos, Oltița Cântec, directorul și selecționerul Festivalului, ne vorbește despre istoria acestei sărbători teatrale, despre ceea ce se vede și ceea ce nu se vede în organizarea unui eveniment de asemenea proporții, despre bucuria de a pune Iașul pe o hartă internațională… (Călin Ciobotari)
Festivalul Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr de la „Luceafărul” a ajuns la ediția a zecea. Ce înseamnă vârsta aceasta pentru un Festival?
E o vârstă …rotundă, la care nu ne-am propus neapărat să ajungem, dar, iată că am ajuns. 10 ediții! E banal să spun că nici nu știu când au trecut, dar acesta e adevărul. Era în plină criză economică, în 2008, când am început și nu ne gândeam atunci că vom face 10 sau 15 sau 20 de ediții. Făceam, pur și simplu, un festival care se distinge din multe altele existente în țară și în zonă, care are un profil general numai al lui – vizează publicul tânăr, pe acela care a rămas curios, deschis, interesat, indiferent de data nașterii -, care e diferit de la un an la altul – prin generic, invitați, formule artistice -, care aduce alături companii mari și mici, așezăminte de stat și independenți, care urmărește să mențină active și să intensifice legăturile teatrului nostru cu alte culturi teatrale. N-a fost deloc ușor, cei care organizează evenimente înțeleg perfect ce spun, ceilalți își imaginează cu certitudine. Dar ce mai e ușor în prezent? Și-apoi lucrurile obținute facil nu au darul să te mulțumească așa cum te încântă reușita în ciuda multor vicisitudini. Le mulțumim tuturor celor care ne-au fost alături, dar și celor care ne-au creat, (in)voluntar dificultăți. Primii ne-au înlesnit materializarea intențiilor de-a crea un eveniment de top. Lista cu numele lor e lungă, o pomenim de fiecare dată. Ceilalți ne-au îndârjit să continuăm, să arătăm că, adesea reportând proiecte personale și cu un surplus de efort, poți împărtăși cu ceilalți magia specială a artelor spectacolului. Iar când Asociația Europeană a Festivalurilor de la Bruxelles te răsplătește, printr-un juriu internațional prezidat de Sir Jonathan Mills, fostul director al Edinburgh Fringe Festival, cu epitetul Remarkable Festival/ Festival remarcabil, adeverind ceea ce știai deja, dar e bine să auzi venind și de la alții, atunci chiar că uiți complet lunile de frământări, miile de telefoane, zecile de mii de mailuri care se finalizează în conceptul unui asemenea eveniment.
Legendarul Bread and Puppet Theater la Iași
Actuala ediție stă sub semnul „Orizonturilor”. Care sunt semnificațiile acestui concept?
Anul acesta privim către „Orizonturi”, geografice, în primul rând, căci la asta ne duce cu gândul, cu invitați din toate zările, de pe șase continente. Dar privim și spre orizonturi teatrale, către toate genurile (teatru, teatru-dans, teatru coregrafic, performance, musical, concerte, noul circ, ateliere, lecturi publice, lansări de carte, filme, conferințe, seminarii pentru tinerii critici, blogging etc.), către toate sufletele! Ca de fiecare dată, multe exclusivități naționale: artiști din SUA, Brazilia, Anglia, Noua Zeelandă, Australia, Vietnam, Canada, Africa, Scoția, ajunși în premieră în țara noastră; primul volum în limba română cu textele pentru publicul tânăr ale lui Joël Pommerat; un moment special Cântăreața cheală – Lecția, la 60 de ani de viață scenică la parizianul Théâtre de la Huchette etc. Indiscutabil, Special Guest Star a fost Bread and Puppet Theater al lui Peter Schumann, care au traversat oceanul pentru a ajunge prima oară în România, exclusiv la Iași!
Cum arată în cifre FITPT 2017?
Peste 500 de invitați din 29 de țări de pe 6 continente!
Ce are nou ediția de față în comparație cu anterioarele?
Toate edițiile sunt noi, datorită temelor sub pălăria cărora, ca selecționer, concep programul. Sunt prezențe noi, artiști care vin pentru prima oară în România, unii, doar la Festivalul nostru, sunt, toate, spectacole care n-au mai fost până acum în Iași. Sunt evenimente inedite, pentru că ele atrag atenția, ele îți decupează evenimentul din peisajul festivalier abundent.
„Nu-mi dau seama dacă Iașului îi este suficient FITPTI, dar sunt convinsă că îi este necesar!”
Parcurgând lista invitaților, și anul acesta surprind numele grele pe care reușiți să le aduceți la Iași. A ajuns bugetul Festivalului la un nivel mulțumitor sau utilizați alte mijloace de „seducție” decât cele strict financiare?
Sunt nenumărat mijloace de seducție și, evident, le folosim pe toate. Bugetul a fost în regulă, dar mai contează și faptul că suntem „festival remarcabil” atestat de Bruxelles, că multe din companiile invitate ajung în premieră în Iași, că există o anumită curiozitate. Teatrele, mai ales cele din țară, care au participat și anii trecuți, știu că facem treabă bună, că menținem un nivel ambițios, un nivel elevat.
Se spune că, în timp, un Festival își construiește un public. Cum vi se pare că a evoluat publicul Festivalului de la „Luceafărul” în acești zece ani? Este același public cu al Teatrului „Luceafărul” sau îl simțiți diferit?
Publicul s-a modelat prin participare la Festival. Și-a lărgit orizonturile de așteptare, s-a specializat vizionând formule de spectacol mai neobișnuite. Cei care la prima ediție aveau 10 ani și veneau la spectacolele de dimineață, acum au 20, și vin la cele de seară, cei care aveau atunci 20 de ani, acum au 30 și tot așa. Ceea ce înseamnă că am crescut un public. Publicul din Festival e unul tânăr indiferent de ceea ce scrie în cartea de identitate. Și asta e cel mai important lucru!
Cum vi se pare că se poziționează Iașul teatral pe harta festivalurilor din România? Am în vedere, pe de o parte, creșterea indiscutabilă a FITPT, iar pe de altă parte tăcerea desăvârșită pe această temă din partea Teatrului Național Iași. Altfel spus, ne este suficient Festivalul de la „Luceafărul”?
Pot să vă spun cum se poziționează FITPTI: e un eveniment cu vizibilitate, bogat, receptat ca atare în mediile de specialitate. Nu-mi dau seama dacă Iașului îi este suficient FITPTI, dar sunt convinsă că îi este necesar!
Ce credeți, ca organizatori, că încă lipsește Festivalului?
Nu cred că îi lipsește ceva. Firește, în fiecare an, atâtea câte vom reuși să facem, îi adăugam câte ceva, dar nu pentru a acoperi o presupusă lipsă, ci pentru a-l menține atrăgător, pentru a fi de fiecare dată altfel.
Un mesaj către publicul ieșean!
Vă așteptăm la FITPTI 2017!
