Revoluția fiscală promisă de Guvernul Tudose a ajuns, în sfârșit, la faza adoptării modificărilor la Codul Fiscal, punându-se astfel capăt speculațiilor cu privire la măsurile ce urmează să intre în vigoare. În schimb, isteria ”gloatelor”, manipulate sau nu, continuă. Mă miră faptul că, deși acum măsurile sunt clare și explicite, și nu ipotetice, se merge în continuare pe unele idei de-a dreptul tâmpite. Șmecherii lansează niște idei, iar proștii le preiau pe nemestecate și le amplifică. Mă frapează acest retard al unora, care distribuie niște inepții, deși, la o simplă lectură a măsurilor, s-ar fi lămurit din start cum stă treaba.
Prima mare tâmpenie lansată pe piață este că trecerea contribuțiilor de la angajator la angajat va crea haos și o gaură în buget, pentru că salariații nu vor ști sau nu își vor plăti contribuțiile. Binențeles că cei care share-uiesc această inepție habar nu au despre ce e vorba. Contribuțiile sunt ale angajatului, dar angajatorul are obligația să i le rețină din salar și să le vireze la bugetul de stat. Banii respectivi nu ajung efectiv în mâna sau în contul salariatului. Ei sunt doar pe hârtie ai salariatului. Angajatorul este cel care face plățile și care poartă responsabilitatea virării lor la bugetul statului. Cum zicea Dan Cârlan, angajatorul e un fel de poștaș, care ia banii de la angajat și îi dă statului. Iar măsura simplifică procedurile contabile și reduce birocrația în raport cu ANAF.
O altă mare imbecilitate, auzită chiar din gura unui mare lider de sindicat, este aceea că prin transferul contribuțiilor din sarcina angajatorului în sarcina angajatului, patronul nu mai are nicio responsabilitate față de salariat. Evident că numai un dobitoc putea să scoată așa ceva pe gură. Păi, măi idiotule, cine plătește salariul angajatului? Nu cumva patronul, angajatorul? Cum poți să spui că nu mai are nicio responsabilitate? Ba chiar suntem ca în bancurile cu Radio Erevan, pentru că în contextul acestor modificări responsabilitatea angajatorului crește. Cum? Simplu! A explicat-o chiar Liviu Dragnea, iar patronatele au înțeles foarte bine capcana care le-a întins-o PSD-ul. Până acum, angajatorul putea să plătească contribuțiile reținute de la angajat la stat, dar să nu le plătească pe cele din sarcina sa. Și astfel nu pățea nimic. Din 2018, se consideră că aceste contribuții sunt banii angajatului, pe care angajatorul are obligația să îi rețină și să îi vireze la stat. Dacă nu îi virează, angajatorul se înscrie în sfera penalului. Prin urmare, de frica dosarelor penale, angajatorii vor strânge din buci și vor plăti la timp toate contribuțiile sociale, astfel că gradul de colectare va crește în ciuda diminuării procentelor.
Pe de altă parte, Guvernul ține hangul dobitocilor scoțând, prin gura premierului, o altă inepție: manifestanții sunt manipulați de bănci și multinaționale ca să discrediteze Guvernul. Nu știu cât de afectate vor fi băncile de aceste măsuri, în contextul în care cele referitoare la exportatrea profitului către paradisuri fiscale fac obiectul unei Directive Europene, care este obligatorie, și nu puteau să fie evitată. Prin urmare, manipulatorii sunt alții, dar cred că scopul este cel intuit de Tudose: erodarea imaginii PSD pentru ca țara să poate fi controlată în continuare de marile puteri ale Europei.
Cine activează în mediul privat înțelege beneficiile măsurilor: se reduce fiscalitatea și birocrația. E adevărat că această reducere nu este una miraculoasă, consistentă, dar este un pas înainte. Astfel că, isteria creată în jurul acestor măsuri mi se pare mai mult decât artificială.
Rareș Neamțu