Într-o zi ( sau poate într-o seară, dar nu mă întrebaţi în ce bar ) , primarul Mihai Chirica a avut o revelaţie aproape mistică : în vacanţe, cînd elevii şi studenţii sînt pe coclauri, în Iaşi nu mai e aşa de aglomerat şi se circulă mult mai uşor.
Aproape imediat, îngerul administraţiei publice i-a mai oferit mucenicului Chirica încă o viziune : soluţia pentru scăderea aglomeraţiei stradale din restul anului e schimbarea orei de începere a cursurilor. Şi a fost zi şi dimineaţă. Şi mahmureală.
După cafea, zeamă de varză, ciorbă de burtă sau de potroace, profetul Mişu a vestit poporului credincios vestea cea bună. Asta era cam înainte de Sfîntul Weekendie. Peste puţine zile, pe la o luni, tribul şefilor din învăţămîntul ieşean a glăsuit către şeful Chiri’ şi către norod : ” Adevărat este ! Să se facă o schimbare ! „. Şi s-a schimbat ora de începere a cursurilor. Şi au văzut ei că este bine. Şi au mulţumit domnului zeu că le-a trimis un profet precum primarul Chirica.
Nu, personajul principal al acestei comedii groteşti nu e înţeleptul şi iscusitul primar Mihai Chirica, cel vrednic întru administraţie publică. Personajul principal e cauciucul din coloana vertebrală a directorilor de şcoli şi de licee. Cei care, ca pe vremea lui Nicolae Ceauşescu, au transpus în practică preţioasele indicăţii ale genialului cîrmaci.
Doar că acum nu mai trăim într-o dictatură comunistă. Numai că doamnele şi domnii din conducerea şcolilor şi liceelor n-au aflat asta. Şi fac ceea ce făceau şi în vremea comunismului : se comportă ca nişte obiecte, nu ca nişte oameni. Asemeni unor biele-manivele cu pretenţii de intelectuali. Nişte mici vătafi comunişti, mimînd libertatea într-un decor de butaforie pseudo-democratică.
Deşi sînt ateu, mărturisesc că, după episodul cu schimbarea orarului şcolar, mă rog Sfîntului Ierarh Pandele, ocrotitorul lobodei şi al gardurilor vii, să nu-i trimită primarului Chirica vreo revelaţie prea revoluţionară. Bunăoară, mutarea dealului Copou în Tomeşti. Ori transformarea lacului Ciric în fermă de balene de tracţiune, pentru viitoarea linie de transport fluvial Bahlui-Prut-Dunăre-Amazon. Cu transbordare subterană între Galaţi şi Manaus.
Da, rîdem noi, da’ nu-i rîsul nostru. Fiindcă acest episod, în aparenţă banal, ne spune ceva grav. E ca o radiografie a unei comunități. Cu o cutie craniană diformă, sprijinită pe o coloană vertebrală încovoiată, care se continuă cu nişte membre ca de cimpanzeu.
Da, sînt şi banane, chiar dacă nu apar în radiografie. Daaa, coapte, nu verzi, ca pe vremea lui Ceauşescu. Aveţi dreptate, progresul există şi e vizibil. Exact, pe vremea lui Ceauşescu n-aş fi putut scrie aşa ceva. Fiindcă doamnele şi domnii şefi de şcoli ar fi avut grijă să anunţe că e unul care pune la îndoială indicaţiile preţioase ale conducerii de partid şi de stat. Ceea ce nu-i frumos, desigur. Scuzaţi deranjul, deci. Şi nu vă temeţi, balenele sînt blînde. Mai ales dacă are grijă de ele domnul profet Mişu.
Lucian Postu
Lucian Postu este publicist şi consultant politic, PR & media. A fost corespondent BBC şi Radio Europa Liberă , consultant BBC pentru Republica Moldova şi editorialist al mai multor publicaţii ieşene. Foloseşte ortografia recomandată de Institutul de Filologie ” Al. Philippide ” din Iaşi, cu excepția cuvîntului ” romîn ” și a derivatelor sale.
