Ne convine sau nu, suntem în 2018. Îndrăznesc să afirm că sunteţi sătui de urări, numărul acestora depășind lesne masa critică suportabilă, graţie telefoniei mobile, internetului, că înainte vreme n-am auzit să se dărâme vreo cutie de poștă de la atâtea plicuri. Cu grija de a nu fi sunat pe unu sau altul, am trecut din 2017 în 2018, cam cum se trece din Belgia în Olanda. Fără zăpadă, dar cu artificii, șampanie și pupăciuni, că ăsta e trendu la trecerea dintre ani. Și dacă n-am avut bani să vedem omăt sub ghete, am avut de abonament la cablu care ne-a dat din belșug ceea ce fiecare preferă, de la slujbe la divertisment.
Și dacă veni vorba, în clasamentul audienţelor, ăl de a strigat mai tare, ăla o câștigat. Dan Negru. Nu că ar fi o prezenţă cotidiană pe sticlă și nici măcar săptămânală, dar când apare, se cunoaște. Cam ca-n politică, numai că apariţiile celor ce ar trebui, lasă mult de dorit. Am remarcat discreţia cu care cei aleși au trecut frontiera anilor. Nu s-au bulucit pe la televizor, au lăsat în grija cabinetelor să se pună pe facebook poze cu …sau cu … la văzul cărora ar fi trebuit să fim mai buni, mai drepţi și mai înţelepti și să renunţăm la înjurăturile cu dumnezei.
Cel mai fain cadou de Cărciun și l-a făcut Mazăre. Radu Mazăre. A plecat în Madagascar, adică unde a vrut mușchiul lui, cu toate controalele judiciare, procesele, condamnările și ce o mai fi având. Astfel că, Madagascarul, ţara, nu filmul, promite a fi paradisul urmăriţilor, mai cu seamă că, un cap de pod este realizat, a se vedea resortul primului pomenit, care ar putea oferi un adăpost unui potenţial „turist“ cu probleme la dosare. Reţeta a fost deja furnizată. Cât face un român de la Iași la Timișoara, în același timp, un ins cu bani poate ajunge la Antananarivo unde se vorbește franţuzește la greu, iar din 2018 și un pic de românește. Deci e mișto.
Văru
