Adriana Radu
Profesorul Adriana Radu continuă, susținută de revista „Dacia literară” și săptămânalul „7 est”, campania de responsabilizare a autorităților Iașului asupra patrimoniului, indicând monumentele aflate în degradare și uitare, și propunând succinte rememorări ale glorioasei lor istorii. (Călin Ciobotari)
- Muzeul de Istorie Naturală din Iași a fost înființat în 1834, fiind primul din spațiul românesc;
- În anul 1840 s-a cumpărat pentru muzeu casa vornicului Costachi Sturdza, cunoscută ca și Casa Roset;
- La început avea câteva mii de exponate, astăzi sunt câteva sute de mii;
- Aici a fost începutul Micii Uniri, într-una dintre săli fiind hotărâtă candidatura lui Alexandru Ioan Cuza la domnia Moldovei în ianuarie 1859;
- Clădirea și terenul a făcut obiectul unor litigii în justiție, fiind câștigat până la urmă de Universitatea ”Al. I. Cuza”;
- În 2015 a fost inclus în patrimoniul Municipiului Iași, începându-se demersurile în vederea includerii imobilului în dezbaterea bugetului, pentru a se aloca fonduri pentru efectuarea măsurătorilor cadastrale și intabulării.
- Sute de mii de oameni i-au trecut porțile timp de aproape două secole, fiind cel mai spectaculos dintre muzeele urbei;
- Astăzi este într-o stare deplorabilă, datorită degradării clădirea fiind un pericol pentru angajați, vizitatori sau trecători;
- Începând cu 2013 muzeul este închis vizitării.
Începuturi și dezvoltare
Sub influență occidentală, pe fondul nașterii școlii de științe ale naturii în spațiul românesc, la data de 4 februarie 1834, Societatea de Medici și Naturaliști din Iași, în frunte cu Iacob Cihac, Gheorghe Asachi, Mihail Zotta, Constantin Sturdza și Costache Negri, au înființat un mic muzeu, ce conținea exponate asociate biologiei și geologiei. În anul 1840, pentru a găzdui exponatele din ce în ce mai multe, s-a cumpărat pentru muzeu casa vornicului Costachi Sturdza, de pe ulița Hagioaiei, azi bulevardul Independentei nr. 16, cunoscută exegeților ca și Casa Roset.
Fiind un loc în care se întâlneau intelectualii urbei, la 3 ianuarie 1859, urmare a discuțiilor avute în cadrul elitei politice a Moldovei, aici a fost decisă candidatura colonelului Alexandru Ioan Cuza la alegerile pentru domnia Principatului Moldovei, un prim pas pe linia realizării Micii Uniri.
De-a lungul timpului, prin donații și politică de stat numărul colecțiilor și exponatelor a crescut (în 1840 erau 1.500 minerale, 2.844 de plante, 3.000 de moluște și insecte, 795 de vertebrate, 92 de schelete), la momentul actual muzeul găzduind peste 350.000 de exponate. Sunt importante colecția de moluște (aproape toate speciile), colecția de Arahnidae (păianjeni din România), colecția de insecte, colecția de vertebrate, colecțiile de cuiburi și ouă, colecția de paleontologie și colecția de minerale.
Într-o lume aproape medievală, când nu exista nici internet și nici albume, domnitorul Grigore Mihail Sturdza a adus pe plaiuri moldave cel mai vechi exponat: elefantul indian. Muzeul conține piese donate de mitropolitul Veniamin Costachi, Iacob Cihac, a Alecu Balș, Gheorghe Asachi, fiind o dovadă a unor demersuri altruiste cu care ne mai întâlnim astăzi.
Poate mai important este că, istoric vorbind, într-o lume aflată la granița medievalității, am avut și noi elite care au studiat, adunat și expus, lăsând urmașilor material de studiu, dar și dovezi ale spiritului creator românesc.
Casa miracolelor
Muzeul de științe naturale al Iașului a fost, timp de aproape două secole, prin definiție, cel mai spectaculos dintre spațiile de expunere ale Iașului. Începând de la minunea – elefantul – adusă de domnitor și care la vremea respectivă a generat mirare și rumoare în Iașul teologic, trecând prin sutele de generații de elevi care au trecut pe acolo „cu școala”, ajungând la miile de studenți care au studiat exponatele pentru a face licențe, masterate, doctorate, muzeul a fost martor tăcut al spectacolului diversității biologice și geologice arătat locuitorilor Moldovei. Maiestuoasele săli boierești, cu ferestre înalte și arcade superbe, te fac și astăzi să te simți ca într-un film de la Hollywood, în care te aștepți ca una dintre exponate să învie și să înceapă „acțiunea”.
Comoara ascunsă
Ca multe alte perle ale lumii românești, muzeul este astăzi distrus. Proaspăt ieșit dintr-un proces în care o societate medicală s-a judecat cu Universitatea „Al. I Cuza” pentru proprietate clădirii și terenului aflat în zona zero a orașului, muzeul are probleme grave de structură, un risc seismic superior, necesitând consolidare și reabilitare. La momentul actual nu se cunoaște dacă este intabulat sau nu, fără această etapă neputând fi vorba de reparații sau renovări. În aceste condiții el este închis, fiind normal că nimeni nu poate da aviz de funcționare unei astfel de „bombe”. Ce se întâmplă cu colecțiile? Ei bine, ele se odihnesc ferite de ochii publicului, într-o clădire al cărui exterior este pictat de nenumărate afișe ale unor evenimente mondene ale prezentului. În anii 80 toți elevii Moldovei aveau ca obiectiv să viziteze acest loc, în care minunile se arătau la tot pasul. Astăzi nu mai contează: sutele de exponate pot fi văzute pe internet, cu atât mai mult în filme sau jocuri. Mai spectaculoase, mai ieftine, mai rapide, exponatele acelea sunt mai atractive. Doar că ele nu au suflet și nicio legătură cu spiritul românesc, care a reușit să le adune și să le conserve, pentru a le da gratis celor ce ne vor urma. Mai presus de averi și de comori.
Frumos ar fi ca respectiva clădire să fie salvată, iar comoara dinăuntru să fie arătată tuturor, generând la rândul ei profit pentru a se întreține. Muzeul ar putea fi reabilitat prin fonduri europene, fără ca autoritățile să investească foarte mult, iar vizitarea lui ar putea fi un punct important pe harta turismului regional. Deocamdată nicio speranță: alături de exponate de milioane de ani, potențialii salvatori se conservă…
