Așa-zisul Teatru Național din Iași e clădirea aia veche și frumoasă, care are alături, în curte, un mega-coteț de găini, negru, în formă de cub. Iar înăuntru are, uneori, ditamai grajdul, dacă ne amintim că la volanul financiar al tractorului cu remorcă de actori stă o tanti alcoolică și agresivă, care strigă din sală la repetițiile generale și la premiere, ca ultima bețivancă. Ori că un celebru actor & regizor amenința public cu agresiunea fizică un cronicar teatral, ba chiar îi prevestea și o repriză de sex oral & homosexual în grup. Sub privirea calmă și protectivă a directorului artistic de la același teatru presupus național . Lume culturală & rafinată … ce știm noi, prostimea fără viziuni înalte …
Ca și cum toate astea nu erau de-ajuns, șefii de la presupusul teatru național ne-au mai pregătit o balegă cu fundiță tricoloră & culturalnică. Pe 15 ianuarie, de Ziua Culturii Naționale, printre vedetele care au urcat pe răbdătoarea scenă a sărmanei clădiri ce poartă numele lui Alecsandri s-a numărat și “ poetul Emilian Marcu “. Singurul scriitor, de altfel, printre actori și muzicieni. Pauză de gîndire.
Să fie cumva acel Emilian Marcu, lingăul comunist care-l pupa în dos, liric & duios, pe dictatorul Ceaușescu, în anii cînd romînii trăiau în frig, foame și frică ? Să fie oare autorul acestor frumoase & patriotice versuri ( plus alte roabe cu gunoi moral & literar, versificat ) ? :
“ E Ceaușescu marele Erou
în patria de astăzi şi de mîine
emblema muncii-i este crezul nou
sub tricolorul patriei romîne. “
Mda, el pare să fie. Că alt “ poet “ cu numele ăsta glorios nu prea mai este . Dacă așa-zișii comunicatori de la așa-zisul teatru național ar fi răspuns, în timp util, la întrebarea simplă pe această temă, v-aș fi spus că e sigur el, 100 %. Dar ‘mnealor, comunicatorii teatrului cîrnațional, au alte trebi, probabil, mult mai importante decît să-și facă treaba pentru care iau bani publici. Treabă mare, evidamente, asemeni multor vedete și vedeți din ograda teatrală cîrnațională.
Pînă cînd se vor trezi din somnul cel de soarte comunicatorii de mucava de lîngă cotețul cubic & negru, adresăm calde urări de suptces tovarășilor directori Hagi-Nulea & Busuioc, în patriotica lor misiune de dezgropare și aducere pe scenă a fosilelor de lingăi lirici ceaușiști. Cei de la Muzeul Antipa mor deja de ciudă, fiindcă ei au în ogradă doar dinozauri morți, nu lingăi vii de-ai lui Ceaușescu .
Precum se cuvine unor asemenea personulități, iată și un modest omagiu în versuri ( pentru ceva mai vibrant, luaţi legătura cu maiextrul Marcu, arcaşul poetic ceauşist ) :
Doi directori de carton,
Stan și Bran de trei parale ,
Aducînd a sticle goale
Combinate c-un castron.
Lucian Postu
