Nu știu cum se face, dar a devenit o normalitate să constatăm aberații potențial operaționale, ultima dintre ele fiind cea legată de ministrul justiției și propunerea legislativă privind dezpăgubirea celor ce au stat la mititica în condiții precare sau improprii speciei.
Privit dintr-o parte, asta înseamnă că toți „marii“ infractori ce au stat prin beciuri ori celule ar putea beneficia de oarece bani, și nu puțini, ca reparație pentru neajunsurile pricinuite de odiosul regim penitenciar de la noi. Milionari în diferite valute, dacă au – și sigur au – avocați cu minimă pricepere, ar putea lua de la stat sume frumușele, în vreme ce despre banii grei trași prin diferite metode tot de către cei incarcerați, nu se suflă nici o silabă. Dacă riscăm să-l întrebăm despre asta pe ministrul în exercițiu, pe lângă descrierea carierei și a traseului academic este posibil să înregistram că … nu-i treaba ministerului să facă așa ceva, în conformitate cu un buluc de legi autohtone sau de aiurea, enumerate cu viteza melcului în marșarier..
Pe de altă parte, cei ce se duc la CEDO nu mai trebe să cheltuiască un purcoi de bani să ajungă până acolo, că statul va deveni responsabil și după ce i-au închis, pentru diverse chestii inumane, imorale sau ilegale, în niște condiții de coteț, își va cere scuze pentru absența desertului și a pâinii prăjite din meniurile zilnice, a internetului la liber, bașca a produselor dietetice pentru cei cu afecțiuni dovedite cu hârtii. Penalii vor deveni brusc onorabili, vor fi poftiți să-și ridice banu și toată lumea, mulțumită.
În condițiile în care, știm toți cam cât dă statul ăsta pentru un copil sau pentru o mamă, o astfel de propunere legislativă te face să te ridici de pe scaun și să-l înjuri de mamă pe cel ce a scornit-o, numai că am vaga senzație că și altcineva ar trebui băgat la pachet cu ministrul justiției. De ce? Păi. măsura amintită are și marele merit de a slobozi judecăți viscerale din mentalul colectiv, astfel că am putea discuta despre un fel de exercițiu de decompresare a unor acumulări, pentru că cineva vrea asta. Dacă mai punem la socoteală că-n timpul ăsta, ni se pregătesc, ba o taxă auto, ba o mărire prin înjumătățire de simbrie, atunci ajungem la concluzia că fapta ministrului se încadrează la capitolul fumingene, adică găselnițe de aburit creștinu’, ca cei de la butoane să-și facă treaba.
Și dacă treaba asta se verifică în anumite locuri, ne întărim convingerea că Iașul a dat un ministru, numai bun de … grefier.
Văru
