Dupa 20 de ani de actorie, Antonella Cornici si-a prezentat, in luna martie, demisia de la Nationalul iesean. Motivele tin, pe de o parte, de optiunea pentru regie pe care Cornici a facut-o cu ceva timp in urma, iar pe de alta parte de climatul nociv, lipsa de vizibilitate si comunicare ce treneaza asupra Teatrului National din Iasi. Interviul de mai jos, acordat de un artist „liber de sarcini”, are si valoarea unei analize la sange a vietii teatrale din Casa lui Alecsandri. (Calin Ciobotari)
De ce nu te-ai manifestat regizoral la Teatrul National Iasi pana acum?
Asta e o intrebare la care chiar nu am un raspuns clar. Presupuneri doar! Eu am propus, am vrut, am incercat, nu s-a concretizat nimic. Nu stiu motivul si nici nu cred ca e atat de important. Mai devreme am si spus: actorii care fac regia si mai si profeseaza nu sunt bineveniti la Iasi. Daca mai sunt si angajati aici, ii asteapta vremuri grele! Dar sunt si exceptii, depinde cum te adresezi superiorului. O parte din textele propuse de mine aici, la Iasi, si-au gasit spectacolele in alta parte, in alte teatre. Cred ca directiunea nu a vrut, pur si simplu. De altfel, directiunea nu a vazut nimic din ce am lucrat. Incep sa cred ca rateul cel mai mare l-as fi dat la Iasi, deci mai bine asa.
Cum apreciezi institutia TNI, la modul general? Ce are si ce-i lipseste acestei institutii?
Are o trupa foarte buna, dar mai trebuie completata. Mai e nevoie de actori tineri. Are, apoi, cea mai frumoasa sala de teatru din tara, o bijuterie! Ce ii lipseste TNI? Vizibilitate. Criticii nu vin la Iasi. Buni, rai, adu-i sa vada! Teatrul iesean este inchis! Avem critici in Iasi cu care se poarta un razboi inutil. Cui ii foloseste? Nimanui, asa cred. Nu ii chemi la teatru, ei oricum vor veni, ca sunt din Iasi, vor veni si vor scrie. Daca e de rau, evident, nu puteau sa scrie de bine, pentru ca au ceva cu teatrul asta. Daca scriu bine, ma rog, s-a intamplat. Ce e prostia asta? Si cat o intretinem? E plictisitor.
Se merge la FNT, la Chisinau si Cernauti, mai vine UNITERUL si cam gata! Am punctat festival national, iar cu Republica Moldova am bifat festival international. Premiere avem, nu conteaza calitatea, ci cantitatea, deci evaluarea managerului e iar foarte buna. S-a jucat, s-a muncit! Trebuie sa muncim – Cehov!
Daca ma uit in urma, in 10 ani au iesit mai multe spectacole proaste decat bune, iar cele foarte bune nu s-au jucat de multe ori. In Nationalul din Iasi, este un permanent workshop, o forfota fierbinte, se repeta si iar se repeta, se joaca, iar se repeta… Ies premiere dupa premiere si nu au cand sa se ruleze. Multe spectacole au murit inainte de vreme. Nu-i nimic, vin altele. Mihai Maniutiu a montat aici 4 spectacole, sper sa nu gresesc. Nu se mai joaca nimic. N-a ramas nimic dupa el. A venit Tompa Gábor in 2011, a montat Mizantropul, si stagiunea urmatoare deja s-a scos de pe afis. Nu cred ca au fost 5 reprezentatii. Radu Afrim a lucrat aici 4 spectacole. Ultimul se mai joaca. Celelalte au avut aceeasi soarta. Visul unei nopti de vara, de exemplu, avea sala plina si totusi s-a scos din repertoriu. Spectacolul avea actori colaboratori si erau probleme la programare. Asa am auzit. Pai gasim o solutie. Facem o programare din timp, anuntam, comunicam. Uite, iar o veriga slaba: comunicarea! Nu stii ce regizori vor veni si cand, nu ai un program de repetitii saptamanal (eu asa am vazut si am facut in alte teatre). Incepe o stagiune noua, poate te simti altfel daca se aduna tot colectivul si directorul iti ureaza bafta si anunta un program, macar provizoriu. Ce vorbim? Haos!
Ma uit la Teatrul National din Timisoara. Are in repertoriu spectacole de 10 ani, spectacole care fac 100 de reprezentatii (M-am hotarat sa devin prost, licenta mea, are al 100-lea spectacol in aprilie, iti dai seama?!) Uite la Sibiu, la Cluj, nu mai vorbim de Bucuresti. Deci ce ii lipseste sau i-a lipsit Nationalului din Iasi? Banii? Nu s-ar zice. Poate o mai buna organizare, poate o strategie de management, poate un director.
O parte din trupa joaca mult, sunt actori suprasolicitati. Au obosit. Aceiasi, mereu si mereu. E o tampenie! Actorul trebuie sa se mai si odihneasca, actorul mai are nevoie si de a schimba aerul. Avem actori care au jucat in filme, au colaborat cu alte teatre. E din ce in ce mai greu sa iasa, tendinta e sa nu plece nimeni. Ori asta e sufocare in toata regula. Inchiderea asta in cusca nu face bine. Practic, daca un actor e prezent in aproape toate spectacolele unei stagiuni, este clar ca el chiar daca are o sansa sa filmeze sau sa lucreze intr-un proiect in alt teatru, nu va putea. Si aici intervine ceea ce spuneam mai devreme. Esti in gratii, poate pleci sa filmezi, sa lucrezi in alta parte. Ai idei si deschizi gura, stai aici, nu vezi niciun film, proiect sau altceva. Uite, de asta nu s-a intamplat nimic, oamenilor le e frica sa vorbeasca, sa ia atitudine. Lasa asa, ma scot eu cumva. Nimeni nu e de neinlocuit, asta am auzit de zeci de ori. E trist, nu te simti bine sa auzi asa ceva si nu cred. E chiar o rautate! Cum ar fi sa plece maine Teodor Corban sau Ticu Puscasu, Calin Chirila, Cosmin Maxim sau Ionut Cornila. Doar unul dintre ei si sa vedem… chiar se poate fara ei? Chiar calcam asa peste suflete?
Cred ca teatrului din Iasi ii lipseste un director care sa iubeasca actorii, ii lipseste o strategie clara! Teatrul din Timisoara are acelasi director din 2006/2007, ca la Iasi, ca la Cluj. Si uite ce s-a intamplat cu aceste teatre. E simpla comparatia, chiar daca nu se prea suporta. Teatrul din Arad a facut de curand un parteneriat cu Teatrul Nottara din Bucuresti. Cativa actori din Arad repeta la Bucuresti cu alti actori de acolo, in regia lui Vlad Massaci. Productia e suportata de ambele teatre, deci, uite, o solutie pentru vremurile astea complicate! Mie imi place ideea, e un proiect foarte bun si necesar. E o sansa! Bravo! Nationalul din Iasi de ce nu putea incerca un astfel de proiect? Sunt teatre care au in fiecare an o microstagiune in Bucuresti. Bun, nu poti sa aduci mai multi critici la o premiera (desi nu cunosc motivele), dar poti pleca tu cu cateva spectacole. Nu stiu cum alte teatre reusesc si la Iasi e o criza financiara mereu. De 12 ani eu aud permanent ca nu sunt bani pentru deplasari, pentru colaboratori, dar am vazut altceva pe scena…Mai, sa fie!
„Eu joc fiecare personaj din spectacolele la care lucrez”
Montezi prin toata tara. Unde si de ce te simti cel mai bine?
Da, am lucrat prin multe teatre, in majoritatea cate doua sau chiar trei spectacole. Ma adaptez repede, lucrez la fel de organizat si cu pasiune, fie ca e un teatru mai mare sau unul mai mic. Actori buni sunt peste tot. Ma atasez de oamenii cu care lucrez, imi iubesc spectacolele, ma interesez permanent de ele, ramane ceva din mine acolo unde am fost. Iubesc actorii cu care am lucrat, vezi, e ceva din actoria mea de alta data. Si sa stii ca ma ajuta foarte mult faptul ca am jucat.
Categoric, ma simt altfel in Vest. Am plecat cumva, in regie, de acolo. Nationalul din Timisoara mi-a dat o sansa, am lucrat acolo primele mele spectacole. Practic, e teatrul care m-a lansat, m-a ajutat, m-a format, mi-a deschis drumul si a facut-o profesionist! Primul meu tren ca regizor a plecat spre Timisoara si ma bucur ca a fost intr-acolo! Pe urma a urmat Aradul unde am inceput sa ma dezvolt. Sunt legata de teatrele acestea, de oamenii de acolo, ma simt in largul meu. Mi-e bine cand plec spre Vest! Dar legata sunt si de Botosani, e o trupa foarte buna acolo. E mare pacat ca functioneaza intr-o casa de cultura. Si-apoi la Botosani am montat cele mai grele spectacole, asa a fost sa fie. Ar fi nedrept sa nu spun de Petrosani unde am lucrat foarte bine si unde ma voi reintoarce curand, de Turda, de Suceava, Piatra Neamt si mai sunt cateva unde voi lucra pentru prima data, dar toate la timpul lor. Vom mai vorbi!
Excluzi intoarcerea ta la actorie, intr-o buna zi?
Da, cred ca nu ma voi intoarce pe scena. Deja nu mai merge. Oricum, intr-un fel nu ma voi desparti niciodata de actorie. Eu joc fiecare personaj din spectacolele la care lucrez. Mai mult, mai putin, urc pe scena, arat, ma manifest, alerg, dau din maini, rad, tip, joc si eu putin. Nu stiu ce va fi mai departe, asa ca niciodata nu e bine sa spui niciodata.
Esti cadru didactic la UNAGE. Ce reprezinta pentru tine aceasta secventa din viata ta profesionala?
Deja nu mai e o secventa. E o mare parte din viitorul meu. Sunt angajata aici si imi place ceea ce fac. Vezi, incetul cu incetul lucrurile se aseaza in matca lor si se face pace. Imi place sa lucrez cu studentii, sunt mereu in priza, nu poti ramane in urma cu nimic. Nu ai voie. Te obliga sa te resetezi, sa te updatezi, e mereu un aer fresh. Sunt tineri, deci curiosi, au intrebari, te provoaca, esti responsabil pentru ceea ce spui sau ce faci. Descoperi si inveti cu ei la un moment dat, e minunat! Si e o atmosfera pozitiva in scoala de la Iasi!
Trei actori romani cu care ai vrea sa lucrezi?
Numai trei? Bine. Desi ar mai fi… Marius Manole, Emilian Oprea, Liviu Pintileasa. Apropo, au terminat scoala la Iasi. Cum de nu i-a absorbit Nationalul? Tot raul spre bine…
