Dincolo de doza cam mare de sirop lirico-patriotic, fostul deputat PNŢCD-ist Mihai Dorin ar fi un om la locul lui, dacă n-ar fi adeptul unui principiu romînez de bază : în orice butoi cu rahat poţi găsi o lingură de miere. Deşi realitatea şi vorba veche spun taman invers : ajunge o lingură derahat la un butoi cu miere.
Fidel arheologiei prin butoaie de magiun uman, profesorul Dorin n-a găsit alt loc mai bun ca să vorbească despre lumina pascală decît în polobocul pesedistic numit Tele M, ca invitat al limbagiului Adi Cristi, veşnicul lacheu al jupînilor ieşeni de toate calibrele. A rezultat, evident, un carcalete creştinez de mai mare dragul, de care rabi Ieşua a fost grozav de mulţumit, mai ceva ca de o împărtăşanie cu tizic proaspăt.
Dar, precum a zis Sf. Limbàrie Siropitul, ” dacă sirop verbal e, restul nu mai contează „. Hai noroc şi înviere plăcută !
Poşta redacției
Nea Toni-di-la-Dumești, șefu’ lu’ ,, liderul presei ieșene ,, : Toniță, am văzut că, după ci v-am luat pisti chișior, ai tăi au corectat faza cu centenarul de 98 de ani. E bine că mă citiți, asta vă poate fi de ajutor . E un început, da’, la cît găinaț di ’ista ai în gazeta ta, cre’că mai tebuie un centenar ca să-l curățați pi tot. Mult suptces !
