Dacă v-aţi oprit cumva la o terasă, pentru o bere-două, şi auziţi, dintr-o dată, o voce strident-dogită, care trîmbiţează că posesorul ei a făcut Germania flenduri, nu e cazul să intraţi în panică. Omuleanul cu figură de mînz bătrîn şi plete de adolescent întîrziat nu e vreun ” jărmanist ” care a spart bancomate prin Frankfurt, nici vreun ” peşte ” care a dus ” fete ” la Hamburg. Asta deşi e posibil ca individul cu pricina să fie însoţit de vreo jună care ar putea să-i fie fiică. Keep calm, cum zicea Ion Creangă : juna în cauză ar putea fi o admiratoare de seară, iar omuleanul respectiv ar putea fi nimeni altul decît celebrul scriitor ieşean Cătălin Mihuleac. N-aţi auzit de el ? Să vă fie ruşine !
Ca scriitor, omul era cunoscut, pînă nu demult, drept autor al unor proze cam fîsîite, un fel de replici decolorate ale textelor din răposata revistă satirică ” Urzica ” ( poante cu frizeri, chelneri, vînzătoare de aprozar etc ). Ca jurnalist, vîrful carierei sale a fost la tabloidul ” Evenimentul zilei ” ( epoca găinii născătoare de pui vii ), cu elucubraţii penibile, din zona obsesiilor sexuale, vîndute drept ştiri reale. Ca publicist, hîrdăul duhnitor al carierei sale a fost publicaţia numită ( ca să fie clar ) ” Gunoiul „, unde scrietorul celebru se străduia să fie cît mai în ton cu titlul pseudo-gazetei de pubelă.
Văzînd că nu-l ajută nici prozaităţile de calibru redus, nici găinile născătoare de pui vii, nici capodoperele din ” Gunoiul „, Mihuleac s-a uitat în jur, a oftat adînc şi a căzut pe gînduri. Apoi s-a ridicat de pe ele şi le-a dezboţit puţin. După ce-a repetat manevra asta de cîteva ori, în cavitatea lui ucrainiană s-a aprins, încetişor, un bec ( economic, 6 waţi, pe bază de biogaz ) . Iar la lumina acelui beculeţ a văzut mai multe titluri de presă, din care a dedus că, pentru un prozator mediocru, salvarea ar putea veni de la o temă de calibru greu : Holocaustul. Mai ales dacă e vorba de un autor din Iaşi, oraşul unui pogrom foarte cunoscut.
Ce n-a înţeles Mihuleac e că, dacă te-ai născut mediocru, nu-ţi pot da talent nici Iahve, nici Moise, nici rabi Mozenson din Tîrgu Cucu. Dar omul de la ” Gunoiul ” a înţeles altceva : dacă tema Holocaustului e privită din direcţia corespunzătoare, talentul poate fi un detaliu neînsemnat. Ca unghia de la degetul mic al piciorului stîng al lui Caiafa. Prin urmare, omul de la ” Gunoiul ” a scris o carte despre ultimul pogrom de la Iaşi. Carte tradusă recent în limba germană, prilej cu care autorele a fost invitat la Tîrgul de Carte de la Leipzig. Fiindcă nemţii, chiar şi după trei sferturi de secol, încearcă să-şi spele vina pentru iadul de la Auschwitz şi pentru milioanele de evrei omorîţi în lagărele lui Hitler.
Acum probabil că aţi înţeles de ce între Mihuleac şi Goethe nu prea e mare diferenţă : în doi ani, şi restul zile, / are busturi cu rotile. Sau şenile, depinde de chef. Nu e clar dacă meritul pentru povestea asta e al traducătorului în germană sau al rafinatelor texte din prestigiosul săptămînal ” Gunoiul „. Deşi meritul al putea fi şi al unui celebru articol publicat de Mihuleac în ” Evenimentul zilei ” – cel în care celebrul scrietor relata foarte sobru cum un maniac sexual sechestra femei în locuinţa lui, apoi se dezbrăca în pielea goală, se suia pe patine cu rotile şi le obliga pe victime să-l plimbe pe parchet, cu organul sexual drept mîner. Mda, e posibil ca nemţilor să le fi plăcut tonul sobru al acestui articol de informare.
Ceea ce nu cred că e posibil e altceva : ca celebrul scriitor să fi declarat unor ziarişti germani, în particoler, că, după ce-a publicat cartea despre pogrom, e urmărit de noua Securitate antisemită, SRI. Ori că editura care i-a publicat volumul i-ar fi făcut mai multe mizerii, tot antisemite. Astea tre’ să fie doar nişte bîrfe literare nedemne, lansate de scriitori invidioşi pe noul Ghiote de Bahlui. ” Dujmanii mor de ciudă, / Că n-au valuarea lui ” …
Eu zic, deci, să daţi buzna la autografe. Nici nu ştii cum ia Nobelu’, mîine-poimîine, şi se mută în Jermania, în blocu’ lu’ Herta Muller. Şi-atunci gata, nema autografe, că stă nemţoaica numa’ pe capu’ lui, să-i spună Mihuleac secretul talentului pe rotile. Sau şenile, după buget.
Lucian Postu
